Conform unui studiu publicat in revista Nature, topirea gheţarilor din ultimii 20 de ani a dus la creşterea nivelului oceanelor cu 21%.
Deşi topirea a început de la jumătatea secolului trecut, în urma creşterii temperaturii cu un grad, cauzată de dezvoltarea industrială, în ultimii ani aceasta s-a accelerat îngrijorător.
Întrebat în ce condiții se petrec astfel de fenomene și cât de mult ne afectează topirea ghețarilor prof. univ. dr. Petru Urdea, specializat în geomorfologie periglaciară, glaciolog, a precizat:
Un reper pe care trenuie să-l înțelegem și pe care trebuie să ni-l însușim este acela că ghețarii sunt de mai multe feluri ca specific termic.
Un ghețar-temperat cum sunt cei din Alpi și care sunt de mici dimensiuni, pot să conțină apă lichidă. Această apă lichidă prezentă în masele de gheață ale ghețarilor creează o anumită instabilitate internă.
În momentul în care ghețarul acesta Marmolata care este un ghețar mic de circa 3.5 metri pătrați se află în sezonul de vară și zona în care el coboară spre altitudini mai mici, normal că apele de topire se acumulează în crevasele, acele crăpături care sunt în masa de gheață, să se pară blocuri mari de gheață care creează o presiune internă în ghețar.
În situația respectivă nu este exclus că asemenea avalanșe, mixte de gheață, zăpadă veche și apă să pornească la vale cu viteze foarte, foarte mari, şi să devină foarte, foarte periculoase.
Mai mult decât atât, în momentul în care avem trasee, care sunt în zone cu ghețari și care țintesc vârfurile în sezonul de vară ca acesta, mai ales pe fondul încălzirii globale și a temperaturilor extrem de ridicate din Europa Centrală și Central-Sudică din luna iunie cu recorduri, o asemenea ascensiune devine periculoasă.
Fenomenul care s-a întâmplat în regiunea Pico de la Marmolata, este unul oarecum obișnuit pentru un asemenea scenariu pe care ni-l pregătește natura.
De ce este periculoasă și cât de mult ne afectează topirea ghețarilor
Problema este cea a modului în care vom ști să gestionăm ceea ce se cheamă a fi la ora actuală evoluția climatică. Mai mult decât atât, trebuie să corelăm aceste tendințe cu ceea ce înseamnă, de fapt, management-ul unor activități turistice în zone cu ghețari.
Mai mult decât atât, ne gândim și la faptul că zăpezile care au căzut în acest an mai târziu decât de obicei, sunt zăpezi cu o mare densitate, cu o mare cantitate de apă, ceea ce creează o presiune pe ghețar.
Și normal, în situația unui dezechilibru climatic care poate fi de perioadă scurtă ca acesta, poate să creeze probleme în regiunile cu asemenea ghețari.
Cu asemenea fenomene, legate de glaciologie, de fapt", a explicat Prof. univ. dr. Petru Urdea, specializat în geomorfologie periglaciară, glaciolog, în emisiunea News Hour with CNN.
În ultimii 20 de ani gheţarii noştri au pierdut 267 de miliarde de tone de gheaţă
În ultimii 20 de ani gheţarii noştri au pierdut 267 de miliarde de tone de gheaţă, în medie, pe an, între 2000 şi 2019.
Cei care au realizat studiul spun că e o cantitate suficientă pentru a acoperi în întregime Elveţia sub un strat de şase metri de apă în fiecare an.
Mai mult, topirea se accelerează de la un an la altul. Dacă între 2000 şi 2004 media era de 227 de miliarde de tone pe an între, s-a ajuns la o medie de 298 de miliarde de tone pe an între 2015 şi 2019.
Mai exact gheţarii se micșorau în medie cu o treime de metru pe an şi s-a ajuns la o micșorare de două treimi de metru pe an. Adică viteza s-a dublat.
