În unele oraşe mai există doar câteva astfel de ateliere, iar în altele deloc. Asta pentru că, de-a lungul anilor, cererea pentru serviciile lor a scăzut considerabil. Oamenii preferau să cumpere un produs nou decât să repare unul vechi.
”L-am primit fără explicaţie de la client, cum că nu funcţionează. Ceea ce nu funcţionează e un termen foarte vag”, spune unul dintre cei care lucrează într-un astfel de atelier.
Micile ateliere de reparaţii sunt o mană cerească pentru românii care nu au bani să îşi cumpere produse noi.
Înainte de 1989 existau acele cooperative meșteșugărești care făceau de toate: de la țesături, la bijuterii şi chiar produse electrocasnice. Şi tot acestea le reparau. Acum, acești mici meseriași sau chiar ateliere mai mari au dispărut aproape complet din ţară.
”Aveai nevoie şi de reparaţii şi de micii meșteșugari care te ajutau să repari, că nu era o societate de consum cum este astăzi”, precizează bijutierul Gabriel Popa.
Citește și: Un polițist din Focșani a furat sistemele GPS de pe mașinile de la muncă. Motivul este halucinant
”Oamenii au ieșit la pensie. La acel momente, foarte multe electrocasnice și televizoare produse veneau de afară, costa reparația mai mult. De exemplu, era un transformator nou 80 de lei, dacă vă aduceți aminte. Un televizor nou era undeva la 3 milioane de lei pe timpul acela. Ei, mai puneai o manoperă de 20 de lei și oamenii nu le mai luau. La un moment dat aveam 40-50 de televizoare în ateliere, că oamenii nu și le mai ridicau”, spune Aurică Borobar, preşedinte Cooperativă.
Disponibilitatea produselor din ziua de astăzi, marketingul agresiv şi iluzia că tot ce este nou este şi mult mai bun au dus la închiderea, pe rând, a atelierelor.
Nici şcolile de arte şi meserii nu mai sunt căutate, iar cei care vin acolo o fac mai mult pentru a avea o diplomă obţinută mai uşor decât la liceu, nu ca să practice efectiv meseria.
”Nu mai există, nu. E o meserie care a dispărut în timp, cu importurile şi astea gata făcute. Răbdarea e cea mai importantă aici. Şi experienţa. Sunt 36 de ani de muncă”, povestește Ileana Popa, ce lucrează ca bijutier.
În plus, atelierele de reparaţii care mai există au fost uitate şi de statul român. Doar când a fost vorba de sprijin, pentru că taxele şi impozitele le-a încasat.
”Pe noi, ca mici meseriași nu ne-a încurajat nimeni, mă îndoiesc că statul va face ceva pentru popor”, spune și Vasile Mihuț, ce are un atelier de electrocasnice.
Uniunea Europeană încearcă acum să reînvie atelierele de reparaţii. A decis să oblige producătorii să nu mai facă imposibilă repararea telefoanelor mobile, de exemplu, a laptopurilor sau a frigiderelor. Astfel, speră oficialii de la Bruxelles, se va atenua şi din risipa care produce poluare.
