După 22 de ani avem, în sfârşit, o lege a lustraţiei. Una de tot râsul. Puterea a scos azi o lege cioplită după chipul şi asemănarea ei, din punctul 18 de la Timişoara n-a mai rămas decât un abur vag. Pentru cei care au avut de suferit de pe urma comunismului, legea e departe de a mai oferi satisfacţii sau reparaţii morale - scapă de incidenţa ei şi foştii membri ai conducerii UTC-vezi Mihai Răzvan Ungureanu, membru supleant al CC al UTC, şi foştii membri ai corpului diplomatic -vezi proaspătul şef al SIE, Teodor Meleşcanu. Intră, în schimb, sub incidenţa legii, foştii directori de edituri - adică Ion Iliescu. Însă, faptul că ai fost comunist de frunte nu te împiedică să candidezi la preşedinţia României - vezi Traian Băsescu sau la primărie - aici sunt prea multe exemple ca să le mai enumerăm. Ce rost mai are această lege, oricum şchioapă de ambele picioare, după 22 de ani? La ce mai ajută, mai ales în forma actuală? Poate doar la campania electorală în faţa celor care mai sunt dispuşi să creadă că PDL a făcut curăţenie în societatea românească.
Vă vom arăta câteva mostre de curăţenie azi. Discutăm azi şi despre ce ar mai avea România de vânzare, dar şi despre alegeri - prioritatea noului şef al SIE, Teodor Meleşcanu
Maria Grapini, Ionel Blanculescu, consultant financiar, generalul Corneliu Dobritoiu, PNL, Madalin Voicu, deputat PSD.
