Nu știu de ce, dar calificarea de ieri seară îmi aduce aminte de Campionatul Mondial de Fotbal din 1990, din Italia. Nu mă pricep la statistici, nu știu după cît timp venise acea calificare, nu cred că ăsta e neapărat motivul pentru care îmi aduc aminte de 1989. M-am bucurat la fel de mult și atunci ca și acum, neștiind ce avea să urmeze. Atunci erau Hagi, Popescu, Petrescu, Dumitrescu, Răducioiu. Acum, Chivu, Mutu, Lobonț, Tamaș, Goian, Marica. Atunci, era primul Campionat Mondial care ne scotea în stradă. Acum, sînt convins că e primul dintr-un nou șir. Ce a urmat după 1990 știu. Ce va fi după 2008? Nu știu, poate nimic, sau poate mai mult decît am visat vreodată. Nu contează. Ce contează e sentimentul acesta ciudat pe care îl avem acum: parcă plutim, parcă am uitat de griji, parcă întreaga lume lucrează pentru noi. Acum, ca și atunci, înainte de Italia.
