După ce l-am ascultat 60 de minute pe Traian Băsescu, am ajuns la următoarele concluzii : recunoaşte că sistemul de sănătate este un dezastru, un sac fără fund în care au intrat bani cu nemiluita cu rezultate zero, că primăriile trebuie să renunţe la panseluţe şi să investească ce nu au în ambulanţe şi că preşedinţia îşi doreşte ca România să devină terenul unui concurs de salvări. Adică pe lângă SMURD vor defila şi ambulanţele private, iar care ajunge prima decontează banii. Am mai inţeles că este conştient că oamenii din localităţile care au rămas fără spitale în urma reformei de anul trecut sunt, la ora asta, victime sigure pentru că în prea puţine cazuri o ambulanţă ar putea ajunge la ei în timp util.
Că nespecialiştii, profesorii în hidrotehnică de exemplu, nu au voie să se pronunţe în privinţa legii sănătăţii. Un cuvânt de spus au, înţelegem, specialiştii ca domnia sa, absolvenţi ai Institutului de Marină. Ordinea Zilei l-a numit ieri pe preşedinte întâiul doctor al ţării. Preşedintele ne-a răspuns azi că nu e întâiul doctor, dar ne-a dat de înţeles că nici mult nu mai are. Altfel cum ar fi putut da o oră întreagă indicaţii preţioase despre sănătate? Ceea ce nu înţelegem sub nicio formă este cum Dumnezeu a putut preşedintele să prezinte dezastrul din sănătate cu gura până la urechi fără să-şi asume eşecul, fără să-şi asume morţii de după închiderea spitalelor, morţii din cauză de lipsă de medicamente în spitale şi în farmacii, morţii din cauză că n-a ajuns salvarea şi sumele uriaşe dispărute fără urmă într-un hău?
Pur şi simplu nu avem atâta simţ al umorului încât să putem înţelege şi accepta asta.
Sorin Oprescu, Petre Roman, Ionel Blănculescu, Petru Dandea.
