Prin adoptarea unui stil de viață sănătos și prin susținerea mecanismelor naturale ale corpului, putem îmbunătăți capacitatea de autovindecare și preveni multe afecțiuni. Cu toate acestea, este important să recunoaștem și să căutăm ajutor medical atunci când este necesar.
Și asta deoarece, deși corpul uman are o capacitate remarcabilă de autovindecare, există limite în ceea ce privește ceea ce poate realiza fără intervenție medicală. Bolile severe, leziunile grave, infecțiile cronice și anumite afecțiuni genetice sau degenerative necesită adesea tratament medical specializat.
Diana Nemeș, medic generalist, specialist în terapia Bowen, în psihoterapie integrativă și în neurofeedback, a explicat în exclusivitate la Antena 3 CNN în ce constă autovindecarea.
Citește și
”Vindecarea și regenerarea organismului stă în puterea creierului. Puterea aceasta există în noi, trebuie doar să știm cum să avem acces la ea, pentru că de cele mai multe ori nici măcar nu acceptăm ideea că avem puterea să ne vindecăm. Dar puterea nu înseamnă că este suficient ca o persoană care suferă de o anumită boală, sau un copil care a alergat, a căzut și s-a lovit la genunchi, să creadă că genunchii vor fi vindecați spontan și așa se va întâmpla. Nicidecum.
Puterea aceasta interioară face referire la faptul că, în esență, creierul nostru este un mecanism, o mașinărie extrem de complexă, mai complexă decât ne putem imagina cu mintea aceasta pe care o avem fiecare, și fiecare celulă din corp are memorie. Fiecare celulă păstrează în memoria ei starea de funcționalitate optimă.
În funcție de afecțiune sau de patologie, nu neapărat medicamentele sunt soluția cea mai bună. Dacă rămâi deschis, conectat corect cu ființa ta, dacă rămâi în prezent, și reușești să filtrezi cu discernământ informațiile care ajung la tine, cu siguranță de fiecare dată, pentru fiecare persoană în parte, se va găsi acea cale care va contribui la această activare a puterii interioare a corpului pentru a se vindeca”, a explicat Diana Nemeș.
Citește și
”Haideți să ne gândim la o metaforă, pentru că este mai ușor de înțeles. Este ca și cum am avea o casă... De ce nu putem accesa noi, de pildă, vindecarea spontană? Știm cu toții că în Biblie scrie că dacă credința noastră ar fi cât un bob de muștar, atunci am putea muta munții. Asta s-ar putea întâmpla de fiecare dată, în fiecare clipă, la fiecare dintre noi, dacă ne-am activa puterea interioară.
De ce nu putem să facem lucrul acesta? Pentru că, de foarte multe ori, creierul nostru este presetat. Deci este o problemă pe care o avem pentru că avem creierul presetat, de regulă, de părinții noștri. Este vorba despre ceea ce se întâmplă încă din burta mamei. În a treia săptămână de sarcină încep să se creeze primele structuri neuronale. Contează foarte tare ce se întâmplă cu mama, cu tata, contextul în care se desfășoară toate lucrurile. Fiecare bucată din ceea ce se întâmplă în timpul sarcinii, ca să nu mai zic că are legătură și momentul anterior conceperii copilului, nu luăm în calcul toate aceste aspecte. Dar haideți să pornim doar din momentul conceperii.
Dau un exemplu simplu. În momentul în care să zicem că există un gând pentru un cuplu tânăr, cu referire la faptul că păstrăm sau nu păstrăm copilul acesta? Discuția aceasta apare frecvent în cuplurile care nu sunt pregătite să facă un copil, care nu neapărat își doresc un copil. Pur și simplu se întâmplă ca ea să rămână însărcinată, nu sunt căsătoriți, și încep să discute dacă să îl țină sau nu. Ea ia hotărârea să țină copilul indiferent de ce ar fi, este o întreagă discuție. Copilul a depășit trei săptămâni, deja lucrurile se înregistrează acolo.
Citește și
Acolo, la acel copil, prima înregistrare va fi frica de moarte. Nu conștientă, pentru că acolo există doar un embrion. Aceasta este informația care merge la el, voi trăi sau nu voi trăi? Acela va fi punctul de plecare al unui anxios, acolo va începe anxietatea și de acolo nu te miri că o să ajungă un adult conspiraționist. Atât de mult contează ceea ce se întâmplă acolo! Frica aceea o să-l urmărească toată viața lui, deci nu o să fie absentă, pentru că tot timpul se va gândi dacă va trăi sau nu. Asta va însemna un copil speriat la grădiniță, un adolescent retras, un tânăr evitant căruia îi este frică și se teme că cine știe ce o să vină peste el, o să i se întâmple, pentru că anxietatea nu este o joacă. Anxietatea este un lucru serios, este o anticipare catastrofică și o senzație că permanent ceva rău se va întâmpla. Nu este ușor de trăit cu asta.
În creier există foarte multă supra-activare, există foarte multă sub-activare, există un interval sănătos, corect și optim în care ar trebui să stăm, acesta este între minus unu și unu. Când stăm acolo, cei sănătoși din toate punctele de vedere, fizic, psihic, emoțional... Tot contextul în care ne naștem, creștem, ceea ce ni se întâmplă, contextul familial, în primul rând, ne duce să avem ba sub-activare, ba supra-activare, nu suntem în regulă. Și e ca și cum în fundația casei ai ba foc, ba inundație.
Citește și
Dacă folosim această metaforă a focului pentru supra-activare și inundație pentru sub-activare, cum ar fi să am o casă în care eu vreau să construiesc etaje, vreau să construiesc concentrare, focus, atenție, memorie, etaje peste etaje, în toate domeniile, dar eu am baza compromisă. Am apă sau foc în ea. Cum fac atunci? Este evident că nu o să pot să fac. Lucrurile nu se pot construi până ce nu am o fundație sănătoasă. Baza asta trebuie să fie echilibrată. De aici pornește și ceea ce poate să facă creierul. Creierul poate să facă orice, poate să facă miracole? Da, poate, dar doar dacă are o fundație sănătoasă”, a explicat și psihoterapeutul Alina Robo în exclusivitate în emisiunea iThink cu Iusti Fudulu de la Antena 3 CNN.
