Pentru a se ajunge la Zidul Plângerii, este nevoie să trecem prin filtre de securitate. Femeile și bărbații se roagă separat. Pot merge și non-evreii - am mers și noi – inclusiv să bage un bilețel cu o dorință între cărămizile zidului.
Ne-am mai întors și într-o altă zi la Zidul Plângerii, împreună cu rabi Iosef Wasserman, rabinul Asociației Israelienilor Originari din România, care este și Președinte al Asociației Militarilor în Retragere din Armata de Apărare a Israelului, din Regiunea Ierusalim. A fost parașutist și vorbește cu pasiune atât despre importanța acestor locuri sfinte, cât și despre România, fiind născut la Dorohoi.
"De ce nu putem trăi în pace? Dacă oamenii religioși ar fi condus lumea, puteau ajunge la un dialog comun. Credința și religia sunt cel mai puternic armament. Problema este că mulți necredincioși se folosesc de aceste locuri sfinte pentru a provoca ceartă și luptă", a declarat Iosef Wasserman, rabinul israelienilor originari din Români.
În același timp, și musulmanii se plâng că nu mai pot ajunge oricând, liber la locurile lor sfinte. Deja, după 7 octombrie, temerile pentru securitate sunt mult mai mari, la fel și restricțiile.
De exemplu, vinerea, pe Via Dolorosa, pelerinii creștini obișnuiau să refacă drumul lui Hristos, cu crucea în spate. Acum, fiindcă drumul Crucii se intersectează cu drumul musulmanilor spre Al Aqsa, iar vinerea este cea mai importantă zi de rugăciune pentru aceștia, evreilor și creștinilor li se spune că este mai bine să stea departe.
Înainte de a merge pe Muntele Templului, am mers să filmăm Poarta Damascului, cea mai frumoasă dintre porțile Ierusalimului Vechi care sunt deschise astăzi. Și am mers chiar într-o zi de vineri.
Forțele de securitate întărite și prezente la orice pas
Când am ajuns, tocmai erau întărite forțele de securitate. Discret, am și intrat prin Poartă și am mers în liniște cu musulmanii ce se îndreptau spre Al Aqsa, pentru rugăciune. Dacă ești atent, sus pe ziduri vezi camere de filmat. Iar dacă se întâmplă ceva, parcă din pământ apar imediat soldați. Nu este ceva ieșit din comun, în Ierusalimul Vechi, să vezi oameni escortați cu cătușe.
Nu am fost deranjați de nimeni, fiind evident că nu suntem musulmani, dar nici nu am fost abordați de niciun vânzător, cum eram obișnuiți în celelalte părți ale orașului vechi.
Iar în fața camerei, nu a vrut nimeni să vorbească. Am părăsit drumul înainte să ajungem în partea spre Muntele Templului unde non-musulmanii nu au voie să meargă. Ne-am întors duminică dimineața pentru a urca la Al Aqsa, dar pe la intrarea specială, pentru non-musulmani.
