O vară ce a pornit ca o adevărată revoltă ce ameninţa să scape complet de sub control odată cu greva şi protestele masive ale profesorilor, despre care spuneam că anunţă startul neoficial al campaniei şi războiului electoral pentru toate butoanele importante de putere ce se joacă anul viitor, o luptă care a început deja pe toate fronturile. Politicienii se întrec în producerea de imagini care mai de care mai spectaculoase, iar la acest capitol conduce, clar, detaşat, liderul PSD, Marcel Ciolacu, proaspăt înscăunat premier.
Pare că, deşi PSD şi PNL coabitează la guvernare, campania se va duce acerb, inclusiv cu atacuri la baionetă între aliaţi. Mulţi spun că deja Ciolacu are campanie de prezidenţiabil, deşi circulă de mai bine de un an foarte intens şi varianta ca PSD să îl susţină drept candidat pe Mircea Geoană, care, după mandatul de Secretar General Adjunct al NATO, poate atrage şi voturi din partea tradiţională anti-PSD-istă sau de tineret, adică acelea care le tot lipsesc PSD-ului de n-au mai câştigat preşedinţia României de 23 de ani.
Demisia şefului SRI a fost un gest spectaculos care, în mod evident, a declanşat un val de speculaţii şi teorii cu privire la ce se ascunde în spatele său: dacă nu se pune problema unor evenimente sau semnale care să îi fi forţat mâna lui Eduard Hellvig să se retragă, eventual din partea preşedintelui Klaus Iohannis, atunci ce altă explicaţie poate fi că fostul şef SRI se pregăteşte pentru ceva. Cea mai vehiculată variantă: o candidatură la alegerile de anul viitor. Poate fi chiar una prezidenţială? La cum ne-au obişnuit campaniilor ultimilor ani, cu un personaj la care nu se aştepta nimeni apărut pe ultima sută de metri despre care să se spună că este scos din joben de sistem, nu ne va mai mira nimic.
Se vorbeşte chiar ca fostul director SRI să fie candidatul care să unească la preşedinţie cele două mari partide: PSD şi PNL. Inclusiv lideri de seamă ai PSD au dat din colţ în colţ şi s-au ferit să excludă o astfel de variantă încurajată şi de discursul cu iz naţionalist ţinut de Hellvig în luna octombrie, pe care mulţi l-au interpretat ca pe un semnal de intrare în campanie.
Desigur că asta înseamnă ca fostul director SRI să vină şi cu bagajul de informaţii despre care el însuşi ne-a spus că îl deţine şi chiar dacă ţinuta morală l-ar împiedica să le folosească în vreun fel, cu siguranţă mulţi politicieni vor sta cu inima strânsă. Şi aşa ajungem la partea de triere a candidaţilor de către sistem şi procurori: cu dosare şi secrete dezgropate din trecut, iar unele dintre cele mai importante vedete politice deja apar rând pe rând legate de dosare explozive şi descinderi cu arestări.
