In intervalul iunie 2013 - iunie 2014 depozitele companiilor au avut un rol determinant la cresterea depozitelor rezidentilor clienti neguvernamentali in banci, pentru ca, desi au o pondere mai redusa decat depozitele populatiei, s-au majorat mai rapid.
De aici se vede ca populatia saraceste ca urmare a taxarii proprietatii si a maririi accizelor. Fiindca pe masura ce fiscalitatea erodeaza economisirile populatiei, companiile isi ajusteaza oferta in functie de cerere. Asadar, pentru ca n-au debuseu, agentii economici prefera sa stea cu banii la banca, in loc sa constituie stocuri de marfa.
Ca sa detaliez, in 2009 s-a observat ca se majoreaza economisirile populatiei. Ele i-au prins bine statului, deoarece si-a finantat deficitul de 9% din PIB. Dupa care, guvernantii s-au gandit ca daca tot au romanii bani, nu mai bine sa-i ia de tot, cu impozite, decat sa-i imprumute?
Dar aceasta idee nu le-a venit imediat. Mai intai au incercat sa obtina crestere economica. Cum insa tentativa de a conserva administrativ nivelul PIB-ului a facut sa nu se mai incaseze taxele, au aparut biruri mai mari. Printre masurile administrative ce au “racit” secventa economica s-au numarat taierea salariilor bugetarilor cu 25% si Programul Prima Casa, care au micsorat oferta de bunuri si servicii, ori n-au reusit sa o sustina pe cea de locuinte noi.
Cu alte cuvinte, statul a luat banii indivizilor prin alte metode decat business-ul. El n-a stimulat tranzactiile si volumele, ci s-a marginit sa puna mana pe ce au pus oamenii deoparte.
Da numai ca, dupa aplicarea a acestei “gandiri” fiscale, se observa ca trendul economisirilor nu mai e dat de populatie, ci de companii. Firme ce ar trebui sa se implice in economia reala. Dar cum economia s-a “racit”, agentii economici simt ca nu mai au desfacere. Sau ca nu-si incaseaza banii pentru prestatiile realizate anterior, “moda” lansata de arietatele statului.
Si atunci incearca sa-si conserve lichiditatea prin orice mijloc, inclusiv prin declararea insolventei. Adica, in locul circuitului firesc populatia constituie depozite, bancile iau lichiditatea si o ofera firmelor, ajung companiile sa stea cu bani lichizi la banca in loc sa genereze business. Si fac asta ca sa nu mai sufere de pe urma arieratelor statului, ori pentru a pierde mai putin, fiindca o investitie in conditiile actualului mediu economic da senzatia de paguba “garantata”.
Sigur ca economisirile populatiei au crescut dintr-un motiv total diferit de cele ale firmelor. Dupa marirea TVA, consumul a migrat “la negru”, iar banii economisiti la banca. Apoi, guvernantii au apelat la taxe mai greu de eludat si rezultatul a fost ca au crescut economisirile companiilor. Fiindca in situatia in care consumul fie s-a refugiat in economia subterana din cauza taxarii, fie s-a redus, firmele ce actioneaza in economia la vedere au mai putini clienti si capital nefolosit.
Iar dupa ce economisirile populatiei au dat semne ca sunt bine “erodate” de taxe pe proprietate si accize, si ca degeaba le-a stimulat politica monetara, firmele s-au pomenit ca au mai putina desfacere, raman cu capital excedentar si se duc sa-l depuna la banca.
Nicio problema insa, cand se maresc economisirile companiilor se inventeaza o taxa si pentru proprietatile lor. Astfel a aparut impozitul pe constructiile speciale, zis si taxa pe stalp.
Mentionam ca daca in mai 2014, fata de luna precedenta, depozitele in lei ale companiilor s-au majorat cu 1,5%, in iunie ele au mai avansat cu doar 0,2%, ceea ce inseamna ca se plaseaza clar sub dobanda remunerata.
Mai mult, acest fapt vadeste ca taxa pe stalp si-a facut “datoria” si a oprit din trendul ascendent depozitele firmelor asa cum au facut taxele locale cu economisirile populatiei, politica fiscala actionand, practic, impotriva unei politici monetare care a incurajat economisirea.
Si care sunt riscurile erodarii economisirilor? Sa se micsoreze potentialul investitional autohton, ca apoi sa se intrebe specialistii pe la seminarii de ce nu are Romania companii care actioneaza regional.
Romania nu conteaza in Europa, fiindca e taxat permanent potentialul de investire pentru a le fi oferite romanilor bunuri publice care costa de 4-5 ori mai mult decat fac.
