Mai mult de un sfert dintre copiii din Europa sunt expuşi riscului de sărăcie şi excluziune sociala. În România situaţia este si mai dramatică: cifra atinge 51 la sută, potrivit ultimelor date Eurostat. Cu alte cuvinte, copiii din tara noastra sunt printre cei mai săraci din Uniune. O arată cifrele oficiale, dar şi realitatea pe care o traiesc zi de zi.
De altfel, aproape jumătate din populaţia noastră trăieşte la limita saraciei, iar cei mai afectati sunt cei care provin din comunităţile monoindustriale, adica acelea care depind de fabrica sau de combinatul din oras. Cândva industrii functionale, motoare ale unei întregi economii, aceste zone mono-dependente s-au transformat în enclave ale sărăciei. In primul rand pentru ca au lipsit investiţiile. Tot mai multi oameni au ramas fara un loc de munca, zonele au devenit tot mai sarace si astfel mai putin atractive.
S-a creat, in timp, o spirala periculoasa fără ca statul să intervină cu masuri concrete. Intr-o comparatie europeana, acest cerc vicios face ca România sa stea execrabil cu privire la şansa unui viitor mai bun.
Antidotul saraciei sunt investitiile, iar autorităţile par in sfarsit să înţeleagă că salvarea acestor comunităţi depinde de un plan de atragerea a investitorilor, dar un plan realist şi adaptat fiecarei zone in parte.
În lipsa incurajarii investiţiilor, specialiştii atrag atenţia că riscăm să asistăm la dispariţia unor sectoare şi, implicit, la cresterea procentului de asistati social.
Sâmbătă, de la ora 10, la emisiunea Income, Adrian Măniuţiu prezintă un material complex despre riscurile din comunităţile monoindustriale ale României.
