Rata inflatiei a inregistrat o scadere abrupta in iunie, datele Eurostat aratand un nivel de 0,9%, fata de 1,3% in mai si 1,6%, atunci cand Romania era campioana europeana la inflatie.
Dar cu toata reducerea semnificativa, indicele armonizat al preturilor – IAPC – se plaseaza peste media Uniunii Europene de 0,7% si e dublu in comparatie cu inflatia din zona euro (0,5%).
In acelasi timp, statelor care se confrunta cu deflatia ori cu o stagnare a preturilor se ridica la opt. Deflatia a fost raportata in Bulgaria (-1,8%), Grecia (-1,5%), Portugalia (-0,2%), Ungaria (-0,1%) si Slovacia (-0,1%), stagnare in Cehia, Spania si Cipru.
Totusi nu acesta e indicatorul la care Romania inca avea probleme cand a comunicat la Bruxelles ca adoptarea euro "va deveni un obiectiv realizabil si necesar" la data de 1 ianuarie 2019, ci inflatia medie.
Tratatul de la Maastricht ce urmareste convergenta nominala, conditioneaza intrarea in zona euro de o rata a inflatiei care sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5% inflatia medie a celor mai performante trei state din UE, iar in cazul Romaniei inflatia medie din ultimele 12 a ajuns la 1,5% in iunie.
Daca eliminam „extremele”, precum Grecia (inflatie medie de -1,5%), Bulgaria (-1.3%), Cipru (-0,5%), si ne raportam la Portugalia (0%), Letonia (0,2%), Suedia (0,3%) sau Irlanda (0,3%) se vede ca Romania indeplineste in prezent conditionalitatile de a intra in zona euro.
Celelalte criterii de care depinde trecerea la euro sunt un deficit bugetar care sa se situeze sub 3% din PIB, o datorie publica totala mai mica de 60% din PIB, o rata a dobanzii la obligatiunile pe zece ani care sa nu depaseasca cu mai mult de 2% dobanda medie a celor mai performante trei state, mentinerea stabilitatii cursului de schimb (intr-o banda de ± 15%).
Acestea se inscrisesera in limitele impuse inca de anul trecut.
