Aurul a atins un nou record istoric vineri, ajungând la 2.492,55 dolari uncia, depășind maximul anterior stabilit la mijlocul lunii iulie. Creșterea vine pe fondul interesului investitorilor pentru această valoare de refugiu, în contextul perspectivelor de reducere a ratelor din Statele Unite și al riscurilor geopolitice.
Vineri, în jurul orei 13:30 GMT (16:30, ora României), prețul unciei de aur a urcat cu 1,27%, ajungând la 2.488,10 dolari, după publicarea unor date nefavorabile privind construcția de noi locuințe în Statele Unite, notează Investing.
Datele scăzute privind inflația publicate la începutul acestei săptămâni au alimentat pariurile crescute că Rezerva Federală a SUA va reduce ratele dobânzilor în septembrie, deși o creștere de la o lună la alta a inflației de consum a făcut ca traderii să se orienteze mai mult către o reducere de 25 de puncte de bază decât către una de 50 de puncte de bază.
Datele peste așteptări privind vânzările de retail au inspirat, de asemenea, mai multă încredere în economia americană, diminuând în același timp așteptările pentru o reducere mai mare a ratelor.
Cu toate acestea, perspectiva unor rate mai mici este de bun augur pentru aur, având în vedere că scade costul de oportunitate al investițiilor în active fără randament.
Preocupările persistente cu privire la un război total în Orientul Mijlociu, între Iran și Israel, au menținut, de asemenea, o anumită cerere de aur ca refugiu.
Investitorii ar trebui să ia în considerare cumpărarea de aur, deoarece tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu sunt susceptibile de a escalada în lunile următoare, potrivit unei note recente a Alpine Macro.
Firma de cercetare avertizează că Iranul, simțindu-se presat să restabilească descurajarea, ar putea lansa în curând atacuri limitate asupra Israelului, fie direct, fie prin intermediari.
Aceștia notează că, deși influențele occidentale, arabe și rusești frânează în prezent Iranul, situația rămâne volatilă.
Alpine Macro sugerează că amenințarea Israelului cu represalii disproporționate, care ar putea viza instalațiile nucleare ale Iranului sau infrastructura petrolieră, ar putea fi un factor semnificativ în descurajarea Iranului de la un atac la scară largă.
Aceștia afirmă, de asemenea, că există un „risc secundar” ca Iranul să întreprindă o acțiune neașteptată, cum ar fi declararea sa ca putere nucleară, ceea ce ar modifica dramatic echilibrul regional al puterii și ar introduce riscuri suplimentare.
Nota subliniază că situația conflictului din Orientul Mijlociu are „șanse mari de escaladare în următoarele 6-9 luni”.
