NNDKP: Ofertele în care se face book building au un succes mai mare decât cele unde preţul este fix

Specialistii Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), una dintre cele mai mari case de avocatura de pe piata locala, spun ca succesul ofertelor de vanzare de actiuni in care se face asa numita procedura de book building este mult mai mare decat al celor facute cu pret fix, insa pe piata romaneasca vanzatorii nu au tinut cont de acest lucru si toate ofertele importante de pana acum au fost lansate la pret fix.

Book building reprezinta practic procedura prin care intermediarul ofertei intra in contact cu investitorii, iar acestia isi exprima un punct de vedere referitor la numarul de actiuni pe care le-ar cumpara si pretul pe care l-ar oferi.

„In practica noastra, in buna parte si ca urmare a faptului ca de multe ori vanzatorul a fost statul sau vanzatorul nu a fost foarte sofisticat s-a mers de regula pe ideea unui pret fix. Insa, in toate tarile mature se face book building pe toate ofertele unde sunt targetati investitorii institutionali si practic tot exercitiul de determinare a pretului este administrat de intermediar contactand clientii proprii, obtinand indicatii de pret si numar de actiuni cumparate si stabilind astfel cel mai bun pret pe cantitatea ideala de actiuni de vanzare”, a declarat Gabriela Ontica, director de dezvoltare in cadrul departamentului Piete de capital al NNDKP, in cadrul unuia dintre work-shop-urile organizate de firma de avocatura pentru clientii sai si potentiali clienti pe problematici diverse de la real estate, fuziuni & achizitii pana la concurenta sau piata de capital.

Inainte de a se alatura NNDKP, Gabriela Ontica a fost directorul general al societatii de brokeraj EFG Eurobank Securities si a fost implicata in pregatirea primelor oferte publice din Romania desfasurate la Bursa de la Bucuresti.

Totodata, derularea acestei proceduri influenteaza si dimensionarea ofertei, fiind foarte multe cazurile in care marimea ofertei nu este stabilita dinainte, ci este dimensionata si ca urmare a pretului la care investitorii institutionali ar subscrie.

“Succesul ofertelor facute cu book building procentual este mult mai mare decat al celor facute cu pret fix si pretul fix poate fi mai mare intr-o procedura de book building pentru un emitent foarte atractiv decat pretul fix pe care mi l-am fixat eu si pe care nu-l mai pot schimba”, a mentionat Gabriela Ontica.

Aceasta a dat ca exemplu situatia de la oferta publica initiala derulata de Transgaz (TGN), cea mai mare de pana acum de la Bursa de la Bucuresti.

“Transgaz ar fi putut fi vanduta la un pret mult mai bun pentru vanzator in conditiile in care aveai aceasta flexibilitate care era legata de nivelul de cerere si de interesul pentru actiunile respective”, spune directorul din cadrul NNDKP.

Oferta Transgaz s-a derulat la un pret fix de 191,92 lei/actiune, actiunile urcand in prima zi de tranzactionare cu peste 43%.

O alta oferta derulata de statul roman, prin care a listat Transelectrica (TEL), s-a derulat tot la un pret fix, respectiv, 16,8 lei/actiune, pentru ca in prima zi, titlurile sa castige 36%, peste doua luni, aprecierea sa ajunga la peste 100%, iar la mai putin de un an de la listare, pretul chiar sa se tripleze fata de cel din oferta .

“Faptul ca pretul a crescut atat de mult arata clar ca pretul nu a fost corect stabilit, nu pentru ca nu s-ar fi facut o evaluare care sa fie responsabila ci pentru ca nu s-a apreciat ca ar putea sa fie o cerere care putea sa fie marcata printr-un pret mai avantajos al actiunii pentru vanzator”, a precizat Gabriela Ontica.

Potrivit acesteia, prospectul preliminar care se utilizeaza de regula pentru promovarea ofertei nu ajuta decat pentru road-show, pentru prezentarile cu analistii, dar in etapa de pre-marketing care se face pe baza acestui prospect nu se poate lua “commitment-ul” investitorilor, ci intr-o perioada de book building sau in perioada de subscriere.

In cadrul seminarului organizat de NNDKP s-a discutat metoda stabilirii pretului de oferta ca pret fix versus pret stabilit ca urmare a unei proceduri de book building care are meritele sa capteze si elementul de cerere fata de instrumentele financiare care fac obiectul ofertei publice. Dezbaterea a vizat o discutie de principiu legata de avantaje ale procedurii de book building care nu este inclusa expres in legislatia noastra si nu "corectitudinea" intrinseca a pretului ofertei Transgaz. Astfel, avocatii au prezentat o serie de beneficii ale metodei de book building in ideea unei posibile aplicari in legislatia romaneasca pentru stabilirea pretului final al unei oferte.

Avocatii de la NNKDP spun ca sunt avantaje in cazul in care book building-ul se face paralel cu perioada de subscriere. De exemplu, in oferta pe care o deruleaza in prezent OMV in Austria, book building-ul se face pe perioada subscrierilor. In cadrul ofertei a fost stabilit un pret maxim, urmand ca pretul final stabilit prin procedura de book building sa fie determinat si publicat in sau inainte de ultima zi de derulare a ofertei, acest pret fiind aplicabil si investitorilor de retail. Sumele investite in plus vor fi apoi returnate investitorilor. Realizarii in acelasi timp a perioadei de book building si a subscrierii permite o conectare mult mai buna a intermediarului si vanzatorului la ceea ce doresc investitorii, deoarece altfel in perioada care trece de la finalizarea promovarii in fata investitorilor si subscrierea efectiva se pot intampla foarte multe lucruri, iar perceptia potentialilor cumparatori sa se schimbe radical.

“Probabil la noi in eventualitatea desfasurarii paralele a procedurii de book building cu subscrierea ar putea exista anumite semne de intrebare pentru ca pe piata romaneasca pretul trebuie comunicat cu 2 zile inainte de inchiderea ofertei, intervalul de timp fiind legat de posibilitatea care se da investitorilor sa-si retraga subscrierea. In alte jurisdictii, pretul poate fi comunicat in ultima zi, iar investitorului sa i se acorde acel interval dupa inchiderea ofertei. Ar fi mai aproape de practicile dezvoltate daca si la noi s-ar intampla asa pentru ca investitorii institutionali asteapta de regula ultima zi pentru a depune ordinele, pentru ca pe toata perioada derularii ofertei au posibilitatea de a obtine informatii legate de interesul de subscriere, poate sa afle daca sunt eventuale probleme”, spune Gabriela Ontica.

Procedura de book building are totodata avantajul ca ofera un control in legatura cu numarul de investitori contactati si profilul acestora.

“Se considera in literatura, noi nu putem sa spunem prea mult pentru ca nu ne putem baza pe niste proceduri care s-ar derulat la nivel local, ca exista avantaje legate de faptul ca ai un control asupra investitorilor important care intra in companie , nu poate oricine sa intre in aceasta procedura si cumva intermediarul isi promoveaza oferta printre clientii lui si isi asigura nu neaparat succesul acestei oferte cat eventual succesul ofertelor viitoare pentru ca are abilitatea de a face o alocare discretionara”, a mentionat avocatul NNDKP.

Dezavantajul ar fi insa ca in ofertele foarte interesante, procedura poate fi generatoare si de fapte de coruptie.

“Stiu ca pe plan local ideea unei alocari discretionare este, fara sa fie experiementata, o idée care sperie si este una din controversele care se genereaza nu numai aici, ci si pe pietele dezvoltate”, a comentat Gabriela Ontica.

Statul roman pregateste in aceste momente lansarea unei oferte secundare prin care va vinde 9,84% din actiunile OMV Petrom (SNP), o tranzactie estimata la peste 500 milioane de euro. Aceasta va fi urmata de oferte la Transelectrica, Transgaz, iar anul viitor de oferte publice initiale la companii precum Romgaz, Hidroelectrica sau Nuclearelectrica.

“Magnitudinea ofertelor preconizate a se derula atat de catre Ministerul Economiei in cadrul unor procedure de privatizare, cat si de catre emitenti privati obliga partile implicate in derularea ofertelor sa aiba in vedere pe langa legislatia locala si practica pietelor mai mature intrucat se adreseaza implicit investitorilor de pe aceste piete”, a subliniat Ruxandra Bologa, partener in cadrul NNDKP si coordonator al practicii de M&A.

Pentru a evita eventualele probleme care pot aparea in urma derularii acestor oferte, in ceea ce priveste raspunderea personalor implicate in aceste procese, Bologa spune ca solutia ar fi sa fie reglementata o obligatie clara a emitentului de a da informatii la nivel de lege, si nu la nivel de regulament, cum se intampla in prezent.

“Este bine ca e si la nivel de regulament, dar ar trebui sa fie la nivel de lege, si ar trebui reglementata o sanctiune foarte clara pentru aceasta obligatie, care sa fie tot in lege. Totodata, ar trebui sa se accepte cum se accepta in alte jurisdictii impartirea raspunderii directe intre cei care contribuie la redactarea prospectului, astfel incat sa nu mai fie raspunzator avocatul pentru ce a dat auditorul si intermediarul pentru ce a dat emitentul”, a conchis Ruxandra Bologa.