România a împrumutat aproape cinci miliarde de euro de pe piețele externe. Este vorba despre două emisiuni în euro și una în dolari, pentru a finanța deficitul. Unul dintre împrumuturi se întinde pe 20 de ani.
Adrian Măniuțiu, analist economic: „România avea nevoie de un împrumut. Foarte grav era dacă România, cu rating-ul pe care îl are, care nu e unul grozav pe piețele internaționale, nu ar fi primit acești bani acum. Vestea bună e că cererea noastră de finanțare, cererea noastră de împrumut, a fost suprofertată de trei ori, deci au fost de trei ori mai mulți bani disponibili pentru cererea noastră. Ăsta e un semnal încă bun. Acum, unde îmi pun eu totuși niște semne de întrebare este că România, în 2024, a depășit deja un împrumut de 35 de miliarde de euro. E mult. 2% din PIB, astfel, 2% din PIB bani din buget curg doar spre a acoperi dobânzile. Acum, foarte pe scurt, din nou, că vreau să ajung la esență, lumea spune păi, da, e foarte bine, că uite, noi suntem doar la 52% din PIB. Atenție, acum patru ani eram la 35% din PIB. Deci prima prima chestiune care ar trebui să ne îngrijoreze, primul semnal de alarmă este că ritmul de creștere al datoriei e problematic. Ne uităm la Germania 63% Franța 110% din PIB, Italia 137% din PIB ș.a.m.d., țări cu economii puternice, cu o datorie fabuloasă, mult mai mare decât a noastră și mulți se întreabă, parțial, pe drept cuvânt, de ce ne îngrijorează pe noi acest procent. Pentru că aceste datorii tradiționale în țările occidentale au fost acumulate în timp și au și o altă capacitate de rambursare. Ritmul la noi e unul îngrijorător.”
Dacă leul devine mai slab, datoria devine și mai mare
Cerem foarte mulți bani. Partea proastă este că banii aceștia vin din afară. Datoriile în Germania, în Franța, în Italia sunt în mare parte finanțate de propriul lor sistem financiar, de propriul capital, pe când în România banii vin în proporție de peste 50% din afară. Dincolo de dependența de extern, care poate să exercite o presiune foarte mare asupra dobânzilor din România și să scumpească acești bani în timp considerabil, exercită o foarte mare presiune și asupra leului. Aceste împrumuturi sunt în dolari și în euro. Noi trebuie să dăm înapoi dolari și euro, dar noi aici, în România, avem lei. Asta înseamnă că dacă leul devine mai slab, datoria devine și mai mare.
Adrian Măniuțiu, analist economic: „Prin urmare, presiunea de a menține leul la acest nivel, undeva în pragul de cinci lei pentru un euro, de a menține cursul, e extraordinar de mare. Banca Națională face eforturi mari, dar deja piețele vorbesc despre o supraevaluare de 6% a leului. Inflația ne-ar ajuta, aparent, dar ne slăbește foarte mult din nou puterea de cumpărare. Și aici un echilibru foarte, foarte fin - creșterea deficitului și scăderea ritmului de creștere economică despre care s-a vorbit în aceste zile din nou pun o presiune foarte mare și spuneam de rating-ul de țară. România este cred că la ultima poziție sub punctul unde creditele ar deveni mult mai scumpe. Țările care au datorii cu foarte multe procente în spate, sunt țări cu un rating A, deci diferența e foarte mare.
Astea sunt problemele, pentru că continuăm să cheltuim valută și pentru importuri, că vorbim de mâncare, că vorbim de orice. România trăiește pe această finanțare a consumului din împrumut. Partea bună este că poți forța un pic deficitul. Deja se negociază un 7,98%. Până la urmă e o hotărâre politică unde ajunge deficitul, dacă acești bani ajung într-adevăr în zona de investiții. Ce se întâmplă astăzi este că e așa un amestec, nu e foarte clar, ajung toți în investiții, mai acoperim și la pensii, mai rostogolim și într-o altă datorie, iar asta poate să fie foarte nociv pentru o economie pe termen lung, dar dacă banii aceștia într-adevăr creează valoarea adăugată, n-ar trebui să ne temem așa de mult de aceste cinci miliarde împrumutate astăzi și de acest procent de peste 50% datorie publică.”
