În această lună, notarii au cerut o corecţie a preţurilor de referinţă pentru locuinţe, de 15%. Asta, după ce de la 1 ianuarie a intrat în vigoare o altă scădere, de 20%. Astfel, un apartament de două camere, confort unu, într-o zonă centrală este considerat mai ieftin cu peste 27.000 de euro. La fel se întâmplă şi în cartiere. Dacă în 2008 se lua în considerare un preţ de 66.000 de euro, acum e mai mic cu 10.000 de euro.
Apartamente mai ieftine, taxe mai mici. Măsura e bună, dar nu suficientă. Atât notarii cât şi agenţii imobiliari ştiu că uneori, preţul casei pe care notarul îţi face nota de plată e mai mare decât preţul real din piaţă.
Ce faceţi în acest caz? Plătiţi preţul de grilă pe care-l găsiţi în orice cabinet notarial. Adică o sumă mai mare decât cea normală pentru tranzacţia pe care aţi făcut-o. Dacă aveţi timp, nervi şi bani, puteţi apela, de unul singur, la un expert evaluator.
Iar dacă apartamentele sunt mai ieftine, evaluatorii sunt cei care vin în ajutorul notarilor. Au împărţit construcţiile realizate între 1977 şi 1989 în două categorii. Cine alege să se mute într-o casă construită după 1984 va achita taxe notariale cu 10 procente mai mari. După grila notarilor, o garsonieră ajunge să coste cu peste 5.000 de euro mai mult decât una construită înainte de '84. Iar apartamentele centrale, dar mai noi sunt mai scumpe cu până la 20.000 de euro.
Observator
