Paradoxul complexelor rezidenţiale: locatari puţini, cerere mică, preţuri astronomice

Criza financiară a lăsat blocurile din complexele rezidenţiale, pustii, cu câţiva locatari, pe ici pe colo. Nu se mai înghesuie nimeni să cumpere apartamente în aceste complexe. La prima vedere, e de bine. E mai linişte, şi nu te deranjează nimeni. Situaţia se schimbă însă atunci când vine de vorba de cheltuieli.
Dacă treci noaptea prin complexele rezidenţiale de blocuri date în folosinţă de vreun an, nu vezi decât una-două ferestre luminate. Te gândeşti că locatarii fie fac economie la curent, fie se culcă atunci când se lasă întunericul. Adevărul este altul. Sute de apartamente au fost cumpărate de fonduri de investiţii sau de speculatori imobiliari care nu au mai apucat să le vândă.
Paza şi întreţinerea cartierului reprezintă o adevărată o problemă. Factura se împarte la mai puţini. Şi aşa, cheltuielile lunare obişnuite pentru un apartament de 3 camere, într-un complex care beneficiază şi de centru de recreere cu piscină, saună şi sală de fitness, ajung la 650 de euro pe lună.
Chiar dacă nu există cumpărători, preţurile de vânzare nu scad la apartamentele noi. Sau scad foarte puţin. Oricum, sumele rămân astronomice. 500.000 de euro, pentru un apartament de patru camere, este doar un exemplu. Nici chiriile nu atrag noi locatari. Pentru două camere trebuie să plăteşti 1.300 de euro pe lună, iar pentru trei, 2.500. Semn că nu vom vedea prea curând mai multe ferestre luminate în blocurile noi.
Observator