Dovadă sunt cifrele oficiale care arată că investiţiile străine directe s-au prăbuşit în ultimii trei ani. Birocraţia excesivă, lipsa infrastructurii şi taxele mari ţin banii afaceriştilor departe de România.
Un om de afaceri pierde, în România, 222 de ore pe an pentru a-şi plăti toate taxele şi impozitele. Cu aşa condiţii, nu-i de mirare că investitorilor le vine să fugă mâncând pământul. În plus, nu ne ajută nici lipsa autostrăzilor.
Sătule să tot aştepte, marile companii şi-au întors privirea de la România. Şi acest lucru se vede şi în cifre. De la 9,5 miliarde de euro intrate în România, în 2008, investiţiile străine directe s-au prăbuşit la mai puţin de 2 miliarde de euro, în 2011. Tredul continuă şi în primul trimestru al acestui an, când investiţiile au scăzut la 425 de milioane de euro.
Datele oficiale arată că regiunea care atrage cei mai mulţi investitori străini rămâne Bucureşti-Ilfov, cu 62,2% din total. Însă nu sunt proiecte foarte mari. Ultima investiţie notabilă a venit în 2007, prin suedezii de la Ericsson, care au creat 500 de locuri de muncă.
Pentru regiunea centru, situaţia s-a deteriorat prin plecarea Kraft în Bulgaria şi a Colgate-Palmolive în Polonia. Oraşul Ploieşti pare să ridice puţin ponderea investiţiilor din regiunea Sud Muntenia, prin afacerile auto celor de la Lufkin Industries şi Honeywell, care oferă, în total, 600 de locuri de muncă.
În regiunea Vest, situaţia e în stagnare. Locul lăsat gol de Nokia şi de centrul de servicii ING a fost ocupat de Bosch şi De'Loghi. Cea mai grea lovitură au primit-o însă moldovenii, prin relocarea Coca-Cola de la Iaşi la Chişinău. Astfel, regiunea rord-est rămâne cea mai neatractivă, cu doar 2,4% din ponderea investiţiilor.
Iar viitorul nu sună bine. Suntem pe locul 77 din punct de vedere al competitivităţii, cam la acelaşi nivel cu Albania şi Macedonia, într-un clasament făcut de Forumul Economic Mondial.
