Doctorul în Drept, Petru Pitcovici, analizează eficiența Legii Talionului în combaterea criminalității și importanța menținerii controlului

Deşi astăzi nu mai există în forma din trecut decât în locuri izolate din lume, a rămas totuşi ca principiu în mentalul colectiv, tocmai datorită durităţii proverbiale: vinovatul trebuie supus unei pedepse identice cu suferinţa. Vremurile s-au schimbat, iar astăzi conceptul de justiţie a fost redefinit. Doctor în Drept, Petru Petcovici, consilier juridic, consideră că în timpurile moderne legile nu ar trebui privite drept pedepse, ci, mai degrabă, ca învăţăminte, menite să păstreze o ordine firească în societate.

Legea care reglementează răzbunarea, în viziunea lui Petru Pitcovici: „Formarea unei societăți ţine foarte mult de gradul de libertăți acordate individului”

Prin definiţie o lege a reciprocităţii şi considerată, la vremea ei, un real progres în comparaţie cu răzbunarea sângelui, legea Talionului apare pentru prima dată în Cartea Exodului, când Moise le porunceşte israeliţilor să plătească nedreptăţile „suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.

„Omul, ființă socială care trăiește în cadrul unor comunități ghidate după diferite tradiții, religii şi interese a căutat constant să acceseze poziții mai bune în cadrul societăților în care conviețuieste pentru a-şi proteja mai bine familia şi bunurile, pentru a-şi urmări interesele. Cu cât urca mai sus in societate, cu atât avea privilegii mai mari şi odată ajuns în vârful piramidei sociale a căutat să se impună asupra celorlalți membri ai comunității, iar unul dintre factorii determinanți asupra controlului maselor este frica. Pentru fiecare abatere de la dreptul cetății apar pedepse de la cele mai violente descrise în legea Talionului, până la regulile Wergeld <

>, prin care Carol cel Mare înlocuiește revanșa prin sânge cu revanşa în bani sau bunuri.”

Petru Pitcovici este de părere că respectarea regulilor unei societăţi reprezintă o îndatorire a oricărui individ care alege să trăiască în sânul ei. În cazul în care drepturile şi libertăţile individuale intră în conflict cu cele ale societăţii, se creează toate premisele trasformării individului în infractor.

„Din momentul ciocnirii libertăților individuale cu cele colective se naște un conflict din care reprezentantul colectivității trebuie să ia măsuri de represiune şi să restabilească situația, căutând să reeduce inculpatul, dând totodată un exemplu în societate. Lumea creștina s-a clădit, format şi dezvoltat după cuvântul lui Dumnezeu care a ajuns nu numai în sufletele indivizilor, ci şi pe bani, ca semn suprem de încredere. Frica de moarte, de necunoscut, de lumea cealaltă unde te pot aștepta lapte şi miere sau flăcări şi chinuri, l-a determinat pe individ să-şi clădească viața după dogmele bisericești, după cuvântul lui Dumnezeu, după regulile general acceptate de societate ca fiind bune şi care oferă cadrul necesar dezvoltării, siguranței şi prosperității. Am studiat din punct de vedere sociologic impactul legilor penale în societăți care sunt preponderent clădite şi bazate pe religie, precum la creștini am găsit aceeași interferență şi la musulmani, hinduși sau budiști. Peste tot în lume, religia a trasat reguli generale de conviețuire a indivizilor, însă setea de putere şi de control al indivizilor aflați la vârful piramidei nu a făcut posibilă schimbarea în legi a principiilor religioase, creând astfel disfuncționalități sociale în care libertățile individuale se ciocnesc cu cele colective.”

De altfel, de-a lungul vremii pedeapsa sau reeducarea vinovatului a fost privită în societate drept un mod de a împiedica răul să devină cronic. Filozofi precum Artistotel, Seneca şi Cicero apreciau pedeapsa ca pe o pildă dată societăţii.

„Deși pedeapsa constituie cel mai important element de eficienţă juridică, în teorie scopul pedepsei este dat de funcția educativă la care se adaugă cea de prevenţie care ar trebui ca prin acest exemplu, individul să-şi cenzureze libertățile în conformitate cu legea cetății. Formarea unei societăți ţine foarte mult de gradul de libertăți acordate individului şi s-a clădit în jurul religiilor şi cultelor, membri ai unei societăți îmbrățișând aceleași crezuri şi principii.”

De la „ochi pentru ochi”, la „întoarce şi celălalt obraz”

„Odată cu venirea lui Dumnezeu pe pământ Noul Testament a luat locul Vechiului Testament, iar expresia <> a fost înlocuită de <<Întoarce si celălalt obraz>>. Din punct de vedere creștinesc au fost acceptate toate explicațiile pentru care Dumnezeu a schimbat legea Talionului, dar numai în biserici şi asta pentru că sistemele sociale odată create şi fiindu-le mult mai ușor să controleze masele prin frică şi represiune, nu au mai renunțat la legea Talionului, astăzi fiind încă contemporani cu o gândire învechită, contrară cuvântului lui Dumnezeu şi care evident că nu a reușit de mai bine de 2000 de ani să reeduce populația şi să dea exemple de conduită socială, astfel încât să scadă rata criminalității. Oare câți ani or mai trebui Creștinătății până ca acest sistem de pedepse aplicat dupa legea Talionului să fie schimbat?! Nevoia de păstrare a controlului indivizilor aflați în vârful piramidei sociale va face imposibilă schimbarea modului de a privi interacțiunea dintre libertățile individuale şi cele colective.
Cu Dumnezeu înainte!…