Ce sunt infecțiile nosocomiale și cum pot fi prevenite

Așa cum le spune și numele, infecțiile intraspitalicești sunt afecțiuni dobândite pe durata internării în spital a pacienților, în urma infectării cu agenți patogeni (virusuri, bacterii, fungi sau paraziți). Nu toate persoanele sunt la fel de expuse la dezvoltarea unor astfel de infecții, diferența făcând-o atât sistemul imunitar al fiecărui pacient în parte, cât și tipurile de intervenții realizate în spital ori perioada spitalizării.

Cum se transmit infecțiile nosocomiale?

Cauzele care declanșează apariția de infecții nosocomiale sunt reprezentate, în primul rând, de măsurile de igienă necorespunzătoare, dar și de imunitatea scăzută a pacienților, respectiv expunerea îndelungată a plăgilor deschise în medii contaminate. Cei mai frecvenți agenți patogeni care produc infecții nosocomiale sunt E. coli, Clostridium difficile, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae, rotavirus, precum și o serie de fungi și paraziți. Căile de transmitere a acestor infecții sunt fie mâinile murdare, secrețiile respiratorii, fie contactul cu echipamente, lenjerii sau obiecte sanitare contaminate.

Organele afectate de infecțiile nosocomiale

Așa cum microbii responsabili de infecțiile nosocomiale sunt de mai multe tipuri, manifestările patologiilor provocate sunt foarte variate. Cele mai des afectate zone sunt plăgile chirurgicale, tractul respirator (în special cel inferior), sistemul digestiv ori tractul urinar. Există și cazuri când infecțiile se manifestă la nivelul sângelui, acestea putând evolua spre septicemie. Escarele pacienților imobilizați la pat sau ulcerele diabeticilor pot fi, de asemenea, ținte ușoare pentru infecțiile intraspitalicești, iar aparatul genital nu face nici el excepție.

Tratament

În funcție de tipul de agent infecțios, se poate stabili tratamentul cel mai potrivit pentru vindecarea infecțiilor nosocomiale: tratament cu antibiotice (în cazul infecțiilor bacteriene), medicamente antivirale (pentru infecțiile cu virusuri), antifungice sau antiparazitare. Există, de asemenea, situații când pacientul contractează infecții cu doi sau mai mulți microbi din spital, medicii apelând, în acest caz, la terapii combinate, raportate la tipurile de infecții nosocomiale.

Este de preferat ca tratamentul sa fie început cât mai rapid, întrucât infecțiile intraspitalicești au o evoluție rapidă, uneori putând provoca stări grave sau chiar decesul pacientului. În același timp, sunt necesare analize amănunțite înainte de alegerea schemei de tratament, pentru a obține un rezultat cât mai eficient.

Prevenție

Măsurile de prevenire a infecțiilor nosocomiale depind în egală măsură de pacient, vizitatori și personalul medical. O dezinfectare temeinică a tuturor suprafețelor cu potențial de contaminare, precum și ventilarea constantă a încăperilor sunt absolut necesare pentru a evita apariția și propagarea agenților infecțioși. De asemenea, personalul spitalului are responsabilitatea de a folosi echipament de protecție (halate, mănuși, măști etc.) și de a izola, pe cât posibil, un pacient infectat, pentru a nu pune în pericol ceilalți pacienți internați în respectiva unitate. Igiena personală a pacienților și a angajaților spitalului și limitarea accesului aparținătorilor în incinta saloanelor sunt printre cele mai sigure măsuri de prevenție a infecțiilor intraspitalicești.

Nu toate afecțiunile de natură infecțioasă apărute la pacienții internați sunt considerate infecții nosocomiale, ci există câteva criterii care le încadrează în această categorie: infecția se manifestă în decurs de maximum 48 de ore de la internare, cel mult 3 zile de la externarea din spital sau într-un interval de până la 30 de zile de la o intervenție chirurgicală suferită în spital. Indiferent de cauza care a dus la apariția unei infecții nosocomiale, este necesar ca medicul curant să acționeze prompt, pentru a evita agravarea stării de sănătate a pacientului infectat.