În epoca contemporană, responsabilitatea exprimă asumarea consecințelor conduitei profesionale, răspundere ce conferă garanția propriei competențe și a deciziilor luate în interesul pacientului și societății.
Răspunderea medicală bazată pe mijloace sau diligență obligă în prezent cadrele medicale (medicul, medicul stomatolog, farmacistul, asistentul medical, moașa etc.) la ”a oferi îngrijiri atente, conștiente și, cu rezerva cazurilor excepționale, conform datelor științelor actuale” (principiul Mercier).
Așadar, medicul trebuie să dea dovadă, în permanență, de atenție, prudență, discernământ, de un bun simț al observației (clinic), precum și de puterea și capacitatea de a face conexiuni rapide și eficiente cu privire la informațiile și datele pe care le obține despre pacient. Simțul clinic reprezintă o entitate complexă, având ca bază mult studiu teoretic și multă practică aplicată, clădită și prin asumarea multor riscuri.
În activitatea sa profesională, medicul trebuie să îsi îndeplinească obligațiile cu multă conștiinciozitate, fără grăbă și fără a acorda mai multă sau mai puțină atenție unui pacient – chiar dacă sunt mai multe persoane care solicită prezența sa în același timp. Superficialitatea, graba și ignorarea unor amănunte importante din cauza neatenției sau neglijenței medicului sau cadrului medical cu care acesta colaborează pot conduce la un rezultat nefast pentru pacient.
Relația dintre medic sau alt cadru medical și pacient este una contractuală, iar obligația medicului de a-l vindeca/însănătoși pe pacient este o obligație de diligență (de mijloace), obligație ce presupune îndatorirea medicului de a depune toată insitența pentru atingerea unui anumit rezultat, fără însă a se obliga el însuși la acest rezultat. Testul Bolam stipuleazăcă „Dacă medicul respectă standardul de îngrijire medicală stabilit de către autoritatea responsabilă, atunci el nu se consideră neglijent”, chiar dacă nu este obținută vindecarea pacientului.
Totuși, sunt anumite situații în care obligația medicului este una de rezultat, acesta obligându-se să atingă un anumit rezultat, cum ar fi în cazul chirurgiei estetice, protezării, biopsiilor, reproducerii asistate medical etc.
În prezent, competența medicului a devenit un drept al pacientului și o condiției sine qua non a unui act medical eficace. Pentru medic, competența devine ”prima formă de cinste” față de bolnav, iar absența competenței nu poate fi compensată prin amabilitate sau bunătate.
Totuși, empatia, atenția și sensibilitatea demonstrate de medic față de nevoile psihologice ale pacientului sunt – sau cel puțin ar trebui să fie – la fel de importante precum aptitudinile sau cunoștințele profesionale ale acestuia.
De multe ori, o vorbă bună și empatia medicului are o putere vindecătoare mai mare decât medicamentele sau alte terapii. Din nefericire însă, aceste aspecte sunt mai rar observabile în practică, probabil și pe fondul vitezei cu care trăim viața în secolul 21.
Aceasta mai ales în ultima perioadă de timp, în care relația strânsă dintre medic și pacient s-a degradat, în special din cauza atitudinii uneori excesiv autocratice a medicului, din cauza subestimării capacității de înțelegere și interpretare a actului medical de către bolnav, căruia nu de puține ori i se oferă explicații minime, fără a fi informat despre alternativele terapeutice pe care le are la dispoziție, din cauza superficialității cu care sunt tratați pacienții, dar și din cauza fricii medicilor de a fi acționați în justiție de pacienți, astfel încât aceștia sunt dispuși să-și asume riscuri minime în recomandarea sau aplicarea anumitor tratamente sau intervenții (medicină defensivă).
Sub aspectul legal, responsabilitatea medicală poate fi angajată pentru încălcarea îndatoririlor profesionale de serviciu, neîndeplinirea obligațiilor profesionale de serviciu sau îndeplinirea defectuoasă a acestor obligații sau îndatoriri profesionale.
Prevenirea angajării răspunderii juridice a cadrului medical, de maximă gravitate, pentru malpraxis medical, se realizează prin respectarea obligațiilor deontologice și a standardelor de îngirjire și tratament acceptate în lumea medicală, în măsură să contribuie, în mod eficient, la conștiința răspunderii medicale.
Avocat Andrei Tărău - tarau.ro
