Cu 145 de ani de tradiție feroviară, compania oferă stabilitate și perspective de dezvoltare comunității extinse din jurul fabricii. „Suntem bucuroși să constatăm că, în ultimii 5 ani, compania are o influență pozitivă semnificativă, iar beneficiile activităților sociale pe care le întreprindem sunt tot mai importante pe plan local și chiar dincolo de acest nivel. Credem că este nevoie ca o companie responsabilă să desfășoare mai mult decât programe punctuale, să fie permanet, 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, un partener al comunității locale, un factor de stabilitate și de prosperitate”, declară Alina Magdău, Director General Reva Simeria.
Școala de Ucenici – proiectul de suflet Reva Simeria
În viziunea Reva Simeria responsabilitatea se situează la intersecția dintre nevoile economice reale ale celor aflați în nevoie și modalitatea concretă prin care compania, ca agent economic important al zonei, poate interveni. Plecând de la filosofia simplă care spune că este important să poți oferi unui om șansa la un viitor adevărat s-a născut programul Școala de Ucenici de la Reva Simeria.
La vârsta de 18 ani, tinerii orfani sunt nevoiți să părăsească Centrele de Plasament în care și-au petrecut copilăria. Fără familie, fără o casă, fără un loc de muncă, fără vreo perspectivă sau siguranța zilei de mâine, ei riscă marginalizarea socială. Aici și-a propus Reva Simeria să intervină în mod real și a reușit nu doar să producă o schimbare, dar mai ales să ofere un model.
59 de tineri care urmau să plece din sistemul de protecție a copilului au fost introduși în programul de ucenicie. Fabrica i-a "adoptat". Ceilalți muncitori nu sunt doar mentori, ci și familie. Adaptarea a fost dificilă de ambele părți. Ucenicii au învățat o meserie, dar și să se gospodărească, să respecte disciplina programului din fabrică.
Unii au ales sa mearga la facultate, altii intentioneaza acest lucru, iar Reva ii va sustine. Alții fac voluntariat sau organizează expoziții de pictură. Unul și-a întemeiat o familie și a devenit tată. Copilul are nasi din fabrică și o familie extinsă de 500 de persoane.
Proiectul a pornit dintr-o necesitate. După investițiile făcute de acționari, odată obținute cele mai înalte certificări din industrie, precum și contractele externe pentru repararea vagoanelor din Europa, a venit nevoia de forță de muncă suplimentară.
Prea puțini tineri însă mai erau interesați să învețe o meserie și să lucreze în fabrică. Managementul fabricii s-a îndreptat catre diverse canale de recrutare si selectie si a luat in calcul si o categorie sociala pentru care o calificare profesională și un loc de muncă stabil înseamnă o șansă în viață. Cu ajutorul psihologilor din centrele de plasament, au fost selectați 59 de tineri din toată țara. Au primit locuință în Simeria și au intrat într-un program de ucenicie. Au învățat timp de un an să fie strungari, sudori sau să aibă alte meserii, au primit salariu, asistență medicală și psihologică.
Nu toți cei intrați în program au reușit să absolve. În prezent sunt 22 de ucenici angajați în fabrică, toți cu contract de muncă pe durată nedeterminată.
În baza succesului programului de ucenici de la Reva Simeria, managementul Grampet Group dorește să extindă proiectul la nivelul celorlalte unități din grup (peste 20 de companii, printre care alte 3 fabrici) și în afara lui. Grupul a început deja promovarea proiectului în rândul clienților și furnizorilor săi, printre care se numără unele dintre cele mai mari companii active în România.
Povestea ucenicului care s-a întors la Reva și a reusit sa isi întemeieze o familie
Unul dintre ucenicii care și-a lăsat cel mai mult amprenta asupra comunității din fabrică este Csaba Puika, un tânăr de 23 de ani din județul Harghita, care a prins rădăcini în Simeria. Csaba are portretul tipic al ucenicului de la Reva Simeria: de mic copil a fost plimbat între case de copii, centre de plasament sau familii temporare. A ajuns la Reva Simeria pentru că nu avea alte posibilități să înceapă o viață în afara centrului pentru copii. Acomodarea a fost dificilă pentru că, după o viață petrecută în mediul instituțional, nu era pregătit pentru a se gospodări singur și pentru a fi pe deplin integrat în societate. La scurt timp după ce a devenit ucenic la fabrică, a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Clara. Curând însă lucrurile au început să meargă rău pentru tânărul ucenic. A fost concediat pentru absenţele nemotivate și abaterile efectuate la locul de muncă. Ce urmează, descrie cel mai bine tânărul:
“Atunci, pe moment, nu am ştiut ce se întâmplă, nu mi-am perceput situaţia în toată gravitatea ei și ce înseamna faptul că mi-am pierdut slujba, acoperișul de deasupra capului și fata pe care o iubeam. Am decis să merg la Harghita, la părinţii mei adevaraţi, fiindcă nu am avut altundeva unde să merg. Abia după ce am plecat şi eram în tren, îmi dădeam seama ce pierdusem şi cât de naiv puteam să fiu, dar deja era târziu...credeam eu. M-am dus acasă la mama mea, care nu stătea cu tatăl meu adevarat. Nu mi-am cunoscut tatăl adevărat niciodată. Acasă la mama mea nu aveam condiţii nici pe jumătate ca cele oferite de la firmă.
Am văzut cum trăiesc, în ce hal locuiesc și am fost foarte nemulţumit. Mi-am zis că eu nu mai pot fi ca ei, că eu nu pot trăi așa. Eu vreau ceva mai bun şi mai mult de la viaţă și nu doresc să devin un om ca părinții mei. Am încercat să îmi caut alt loc de muncă, să încerc să îmi refac viaţa şi să mai pot fi împreună cu Clara”.
Iubita lui l-a urmat și, vreme de câteva luni cât a ținut vara, au locuit împreună, patru suflete într-o cămăruță: Clara, Csaba, mama lui Csaba și partenerul ei de viață, fără apă, curent sau căldură pentru nopțile reci. Între timp Clara a rămas însărcinată iar situația lui Csaba a devenit din grea în și mai grea: “Partenerul de viață al mamei mele ne-a dat afară din casă. A fost foarte urât să o văd pe mama mea că imi zice să plec, fără să o intereseze de faptul ca prietena mea Clara este însărcinată și nu aveam unde merge. Am crezut în tot acest timp în Dumnezeu, că ne va arăta calea, că ne va spune ce să facem. Noi ziceam că Dumnezeu ne pune la încercare, ne trece prin clipe grele, să vedem dacă suntem făcuți unul pentru altul şi să ne pregătească pentru un viitor mai bun, şi să apreciem şi puţinul pe care îl aveam. Nu poti fi fericit daca nu ai cunoscut nefericirea. De aceea am pierdut tot: pentru că n-am apreciat puţinul pe care l-am avut, nu m-am gândit că poate altul trăieşte mai rău decat mine. Nu m-am gândit că am să ajung să traiesc mult mai rău, să nu am un adăpost al meu unde să pun noaptea capul”.
Întors alături de prietena sa la Simeria, locul de unde plecaseră amândoi, Csaba a început să se simtă în siguranță, fără să-i fie clar de ce. La început și-a căutat un loc de muncă prin oraș. Nu a avut noroc. Era din ce în ce mai necăjit. Până la urmă a fost îndrumat de către o binefăcătoare tot spre Reva Simeria, unde i s-a spus să o caute pe Alina Magdău, Directorul General despre care i s-a spus că este o femeie extraordinară care îl va putea ajuta. Rușinat, Csaba a tot amânat să se ducă înapoi spre fabrică, însă Clara a pus piciorul în prag și i-a spus că dacă nu merge el, va merge ea în locul lui. “După ce Clara s-a programat la doamna Alina Magdău şi i-a explicat în ce situaţie suntem, că nu avem unde sta şi suntem pe cale să avem un copil, am fost rechemaţi înapoi. A trebuit să mă prezint și eu neapărat în fața doamnei Magădu. Mi-a fost foarte ruşine fiindcă nu am apreciat ceea ce primisem initial, că am fost neserios. Am regretat sincer toate greșelile”.
Cum o greșeală recunoscută este pe jumătate iertată și cum situația sa de familie era totuși una gravă, Csaba a primit o a doua șansă la Reva, a primit un loc de muncă și un acoperiș deasupra capului „Doamna Alina ne-a oferit o cameră la căminul REVA și posibilitatea de a lucra din nou la firmă. I-am promis că nu am să o dezămăgesc și nu îi va părea rău niciodată că mi-a oferit o a doua şansă şi că am să fiu mult mai responsabil. Mi-am dat seama că nimic nu mi s-a întâmplat fără un scop ....totul a avut un sens. Dumnezeu m-a purtat pe căile mai grele ca sa ştiu să apreciez acum ceea ce am şi ce fac. Îi sunt recunoscător pe viață doamnei Alina fiindcă la momentul cel mai greu, unde nu prea vedeam o cale, ne-a întins o mână de ajutor. Mai sunt foarte recunoscător pentru că există Reva Simeria, fiindcă am gasit un loc de muncă, un acoperiş şi că mi-a dat posibilitatea de a veni la Simeria să-mi fac o familie”.
Povestea lui Csaba și a Clarei are un final fericit: “Locuiesc acum la Căminul Reva, împreună cu soția mea Clara și cu fetița noastră, Evelin, și suntem fericiți. Ne-am cununat în fața lui Dumnezeu și am botezat-o pe fetița noastră, alături de nașa noastră, doamna Alina Magdău. A fost o ceremonie simplă și frumoasă, de care ne vom aminti toată viața, și care celebrează începutul unei vieți noi. Evelin are acum 5 luni și jumătate, o iubim foarte mult pentru că ea este sensul vieții noastre. Eu stiu cum este să crești la o casă de copii, Clara știe cum este fară părinti. Noi vrem să-i oferim fetiţei noastre ceea ce noi n-am primit...dragostea părinților. Încet-încet vom munci, Clara va termina liceul și vom strânge banii care să ne permită să avem un mic apartament, al nostru, în care să crească în siguranță Evelin. Ştiu ce vreau de la viaţă, am un scop de a trăi și am pentru cine. Am persoane care au nevoie de mine, care nu mă abandonează și mă iubesc, iar asta schimba tot”.
