Investitorii nu au dat navala sa cumpere in actiuni in super oferta pe care Guvernul roman le-o facea in plina vara: actiuni cu un discount mai mic decat cel oferit de OMV, care doar cu o luna inainte se chinuise sa stranga 725 milioane de euro de la investitori. Nu a venit nici vreun rus “mare si rau” care sa ia toata oferta, dupa cum se speriase toata piata cand a aflat ca asa cum e construita oferta un investitor ar putea lua intreg pachetul de actiuni. Probabil, avand in vedere informatiile de pana acum, nu au venit nici macar mai multi rusi “mici” si neaparat “rai” (ca doar nu se poate altfel) care sa fi luat multe actiuni.
Insa in toate discutiile despre petrol, rusi (din pacate americanii au cam lipsit, iar asta cred ca s-a vazut si in oferta), eu nu am inteles ceva: de ce trebuia statul roman sa vanda actiunile?
Oficialii OPSPI, institutia publica, care coordoneaza privatizarile realizate de statul roman, spun ca primul obiectiv este maximizarea sumelor pe care statul le poate obtine, iar al doilea, dezvoltarea pietei de capital locale.
Maximizarea sumelor, in plina vara, cand in fiecare zi apar stiri despre o alta tara care sta sa cada sub povara datoriilor? Evident, nimeni nu poate spune ca peste cateva luni sau chiar peste un an, lucrurile vor sta mai bine. Insa daca acum stau rau, asta ar fi un motiv sa ne grabim sa vindem?
Sunt multe opinii care spun ca politicienii oricum au tot evitat de-a lungul timpului sa aduca marile companii pe Bursa, ceea ce e perfect adevarat. Insa asta inseamna ca trebuie sa fie aduse acum?
Si poate o graba nu ar strica in cazul unor companii care nu sunt déjà listate, precum Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, unde ar fi chiar indicat ca statul roman sa aiba in “coasta” actionari privati de genul Templeton, care sa le conteste toate deciziile ce nu sunt in interesul companiei, insa este asta situatia la Petrom?
Este Petrom o companie condusa prost? Ar schimba in vreun fel aceasta oferta managementul companiei? Probabil, daca ar fi simtit ca e vreo amenintare, OMV nu si-ar fi declinat orice interes pentru actiunile care au fost scoase la vanzare.
Dar Guvernul roman nu vrea doar sa vanda, ci vrea sa ajute si Bursa, un obiectiv mai mult decat laudabil, avand in vedere ca pana acum nu prea a facut nimic in acest sens. Iar 15% din actiuni sunt oferite special pentru micii investitori, pentru ca in teorie scrie doar ca nu poti avea o piata si fara o masa puternica de investitori locali. Si…cam asta e tot, marinimia statului se opreste aici. Nici un avantaj pentru investitorii mici, altul decat oportunitatea fantastica (doar am spus ca e super oferta) de a cumpara actiuni la un pret cu 3% mai mic decat cel de la Bursa.
Insa si statul roman are dreptatea lui: orice vanzator trebuie sa obtina un pret cat mai bun. Cand cineva vinde o masina nu se gandeste sa ajute sa creasca piata de automobile, el vrea sa obtina un pret cat mai mare de la potentialii cumparatori.
Insa tot asa, cand cineva vrea sa vanda ceva, o face ca are nevoie de bani sau nu mai are nevoie de lucrul respectiv si/sau vrea sa-si ia altceva mai bun?
Statul roman are nevoie de bani in aceste momente, doar se imprumuta lunar prin titluri de stat, insa nu are o nevoie “disperata” de bani, astfel incat sa accepte sa vanda la orice pret. Grecii accepta orice conditii si orice varianta de finantare, mai putin vanzarea activelor cele mai importante.
Romania nu are insule si nici un turism prea grozav de altfel dar are rezerve de titei si gaze suficient de impresionante incat sa atraga atentia de-a lungul timpului si unor jucatori globali. Este clar, Petrom fiind detinuta de o austriecii de la OMV, statul roman nu mai poate profita decat indirect de aceste rezerve.
Dar cuvantul-cheie este ca poate profita de pe urma lor. Petrom face profit de jumatate de miliard de euro doar din cresterea pretului la titei. Ce se va intampla insa dupa ce va putea profita si de cresterea pretului la gaze si de intrarea pe piata de energie electrica?
Chiar analistii Renaissance Capital, liderul consortiului care intermedia vanzarea pachetului, spuneau ca daca pretul petrolului ramane in medie la 100 dolari/baril, companiei i-ar fi usor sa dea 70% din profit sub forma de dividende, ceea ce ar insemna ca in 5-6 ani statul ar putea incasa din dividende suma de bani pe care vroia sa o obtina din vanzarea de actiuni. Bineinteles, sunt riscuri, pretul titeiului ar putea sa o ia din nou in jos, desi estimarile pe termen mai lung sunt ca pentru acesta este o singura directive: in sus; compania ar putea sa nu acorde dividende, asa cum a facut in 2008-2009, desi managerii Petrom au spus ca anii respectivi au fost exceptii, fiind ani de criza, si le-a indicat sa se uite mai curand spre 2005-2007 cand a dat pana la 60% din profit sub forma de dividende.
Adevarul e ca statul roman nu are un motiv serios sa vanda acum pachetul de la Petrom. Dezvoltarea Bursei, daca vrea, poate sa o faca prin alte moduri. Iar problema Bursei nu este neaparat acum lipsa companiilor bune. Sunt o gramada de companii la preturi mult mai atractive decat probabil ar putea oferi statul roman si nu prea se uita nimani la ele.
Oferta Petrom este un esec: pentru Guvernul roman, pentru intermediari, pentru piata de capital locala, pentru toti brokerii de la Bursa. Dar nu este si pentru statul roman.
