Dacă se merge şi pe pista falsă de a se achiziţiona rafinăria Arpechim de la OMV, pe principiul că asigură materie primă, mai este nevoie de alţi 500 de milioane de euro. Şi nu e de ajuns, pentru că repunerea în funcţiune presupune apoi construcţia unei reţele de distribuţie, în condiţiile în care piaţa e dominată de trei mari jucători, iar consumul de carburanţi este în scădere, atât în intern cât şi extern .
Dispariţia combinatului înseamnă scufundarea unui întreg judeţ, pierderea unui mare exportator, adâncirea deficitului de cont curent şi mii de probleme sociale. Odiseea privatizării Oltchim, care a început în 2001, a atins punctul culminant zilele trecute, când aventura unui „biet ziarist din Caracal” şi politician exotic, declarat învingător la licitaţia de adjudecare a celor 54,8% din capitalul societăţii, a monopolizat mass-media.
Citeşte mai multe despre acest subiect controversat, pe www.incomemagazine.ro
Discursurile bombastice ale lui Dan Diaconescu conform cărora suma de 45 de milioane de euro pe care a înaintat-o drept ofertă de cumpărare salvează atât Oltchim, cât şi locurile de muncă de la combinat, nu se susţin decât dacă se prezintă întreaga reţetă financiară a ieşirii din colaps.
Prima serie a acestei telenovele s-a încheiat cu suspendarea privatizării şi o nouă strategie guvernamentală pentru combinatul de la Râmnicu Vâlcea. Urmează o a doua serie, plângerile penale, procesele şi scandalul mediatic. În paralel însă, se va încerca o nouă privatizare. Ce trebuie să ştie investitorul interesat cu adevărat de achiziţia pachetului majoritar de acţiuni?
