Sistemul energetic românesc traversează în această perioadă una dintre cele mai grave crize. Avem un sistem dezechilibrat, producătorii pe bază de cărbune au probleme, iar Ministerul Energiei se tot face, de ceva vreme, că lucrează la strategia energetică. Nimeni nu are însă curajul să răspundă la câteva întrebări şi să acţioneze, în consecinţă, cât mai repede, asumându-şi inclusiv costurile sociale.
Mergem pe producţia de cărbune? Alegem calea energiei regenerabile, ca Germania? Ce facem cu măreţele proiecte energetice pe care le tot reportăm de la un an la altul: hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti, grupul termoenergetic de la Rovinari, ne dezvoltăm pe partea de energie nucleară. Pe toate, în niciun caz, nu le vom realiza. În ultimii 26 de ani România a avut mai multe strategii energetice, dar niciuna nu a fost pusă în practică până la capăt pentru că niciodată nu am ştiut ce vrem. Sistemul energetic este ca o corabie veche, pe o mare agitată, pe care o împinge vântul, dar nimeni nu ştie unde va ajunge.
Mai multe pe Jurnalul,ro.
