Problema este deosebit de gravă, întrucât transportul fluvial este de șase ori mai ieftin decât cel rutier și de trei ori mai ieftin decât cel feroviar. Astfel, dacă navele ar putea circula, permanent, între Constanța și Rotterdam, economiile ar fi extraordinare, ținând cont că, în prezent, navele de mare tonaj sunt obligate să ocolească 2.100 de mile (3.380 de kilometri), pe ruta Marea Mediterană - Gibraltar - Oceanul Atlantic - Marea Nordului.
Uniunea Europeană a prevăzut un buget de 32 de miliarde de euro pentru realizarea de noi coridoare de transport pan-european (sau modernizarea unor existente), până în anul 2020. Doar pentru dezvoltarea șenalului Dunării sunt alocate 700 de milioane de euro, din fondurile structurale, până la sfârșitul anului viitor.
Din nefericire, există mai multe probleme care întârzie foarte mult proiectul.
Pe de o parte, Ungaria și Slovacia au încercat să deturneze 97% din volumul de apă al Dunării către uzinele aflate pe malul fluviului, fapt sancționat de Curtea Internațională de Justiție.
Pe de altă parte, în Germania organizațiile de mediu se opun, cu succes, unui plan de dragare și îndiguire a unei porțiuni a fluviului.
În fine, pentru ca întregul plan european să fie funcțional, este necesară extinderea și modernizarea Portului Constanța. Specialiștii Portului Rotterdam se pregăteau să vină în România, pentru a oferi consultanță și asistență în cadrul acestui proiect, dar Guvernul olandez de dreapta s-a opus, în urma disputei dintre Amsterdam și București pe tema aderării României la spațiul Schengen.
