Dacă Anshu Jain şi Jürgen Fitschen ar fi căutat vreun atribut pentru apariţia lor de săptămâna trecută,"Inseparabilii" ar fi fost cel mai potrivit. Noii şefi de la Deutsche Bank şi-au făcut mereu apariţia împreună, şuşotind unul în urechea celuilalt şi apoi întorcându-se spre jurnaliştii adunaţi la Frankfurt şi explicându-le că "Jürgen şi cu mine" sau "Anshu şi cu mine" intenţionăm să transformăm Deutsche Bank într-o instituţie mai bună. Dar în afara mesajului inseparabilităţii celor doi, se mai transmitea şi un alt mesaj, mult mai important decât strânsul parteneriat al acestora, şi anume că şi Deutsche Bank este inseparabilă.
Jain şi Fitschen au spus cât se poate de clar că intenţionează să transforme Deutsche Bank într-o importantă bancă universală. Când au fost întrebaţi ce s-ar întâmpla cu strategia lor dacă politicienii şi-ar lua în serios planurile şi ar diviza marile bănci, cei doi directori au răspuns cu un aer nevinovat. "Nu avem niciun plan B", a spus Fitschen, subliniind totodată că ei nu au primit niciun semn din partea Bruxelles-ului sau a Berlinului care să le dea de înţeles că ar trebui discutată o asemenea eventualitate. Pare-se cei doi au fost neatenţi. Discuţiile se derulau într-adevăr de mai multă vreme la Berlin, dar mai ales la Bruxelles.
În centrele financiare europene, comisarul european pentru pieţe interne şi servicii, Michel Barnier, un fost ministru al cabinetului francez cu părul alb ca zăpada, este cel mai de temut dintre comisarii de la Bruxelles. El este deja autorul a peste 30 de reglementări ale UE, în care se arată cum vor trebui să acţioneze pe viitor băncile şi ceilalţi jucători de pe piaţa financiară. Cu toate astea, Barnier s-a temut de o reformă structurală care i-ar afecta pe principalii creditori europeni. El face parte din puternica elită de la Paris, care are strânse relaţii cu bănci franceze precum BNP Parisbas sau Société Générale. El i-a cerut lui Erkki Liikamen,guvernatorul băncii centrale a Finlandei, să formeze o comisie care să analizeze o serie de reforme structurale care ar duce la "spargerea" marilor bănci numai după ce planurile de restructurare a băncilor importante au fost discutate în Statele Unite şi în Marea Britanie.
În Statele Unite aşa-zisa "lege Volcker" interzice băncilor să se angajeze pe cont propriu în tranzacţii riscante. La Londra, Comisia Vickers a prezentat propuneri vizând separarea tranzacţiilor de pe piaţa de capital de operaţiuni bancare vitale pentru funcţionarea economiei şi a sistemului financiar, respectiv, în domeniul creditelor şi depozitelor, scrie RADOR.
