Multe din acţiunile represive pe care le întreprinde împotriva Moldovei se aseamănă cu cele aplicate în ajunul războiului din 1992, de la Nistru, soldat cu separarea câtorva raioane de Est de restul Republicii Moldova.
În anul 2002, aflat la Chişinău într-o vizită oficială, fostul preşedinte al Dumei de Stat a Rusiei, Ghennadi Selezniov, a declarat cu text deschis că „Rusia a fost nevoită să declanşeze războiul din Transnistria în 1992, pentru a împiedica unirea Moldovei cu România”. Preşedintele de atunci al Republicii Moldova, Mircea Snegur, scrie în cărţile sale de memorii, că în ajunul acelui sângeros război a fost chemat la Moscova unde i s-a spus că dacă nu semnează acordul de constituire a Comunităţii Statelor Independente se va „trezi cu 3 republici în loc de una” (Moldova, Transnistria şi Găgăuzia). La numai o lună de la acea ameninţare, au apărut tancurile la Comrat (autonomia Găgăuză), iar ulterior luptele s-au mutat la Nistru, Rusia înarmând bandele de gardişti transnistreni şi cazaci cu armament din depozitele sale.Acum, în 2013, cu mici adaptări, evenimentele care au precedat războiul din 1992, se repetă. Numai că de data aceasta Moscova nu se teme de unirea Moldovei cu România, ci de o apropiere ireversibilă a Moldovei de UE la summit-ul Parteneriatului Estic al UE la Vilnius, în noiembrie curent. La începutul acestei săptămâni, Consiliul de Cooperare Republica Moldova – Uniunea Europeană a confirmat încheierea negocierilor asupra acordurilor de asociere şi de liber schimb, anunţând că „nu există obstacole ca aceste acorduri să fie parafate în cadrul reuniunii de la Vilnius din 29 noiembrie”.
