Odată intrată în insolvenţă, o persoană fizică va scăpa de procedura de executare silită, cum ar fi cea pentru o locuinţă. Procedura de insolvenţă personală poate dura până la cinci ani.
Un cetăţean român care solicită procedura de insolvenţă trebuie să depună la Tribunal un dosar care să conţină o cerere şi o listă cu toate bunurile pe care le deţine. În raport trebuie să apară, de asemenea, şi veniturile pe care le-a realizat în ultimii trei ani, precum şi cele pe care preconizează că le va avea în următorii 5.
Din dosar nu trebuie să lipsească o situaţie a datoriilor sale. În plus, trebuie ataşată şi o declaraţie pe proprie răspundere în care trebuie să explice motivele pentru care se află în incapacitatea de a-şi achita datoriile la termenul scadent, precum şi o propunere de plan pentru rambursarea datoriilor.
Falimentul personal poate fi cerut de orice român care are cel putin două datorii şi dovedeşte faptul că nu le poate plăti în decurs de 30 de zile de la data scadentă.
Cererea trebuie admisă de instanţă, iar odată cu începerea procedurii de insolvenţă, se va desemna şi un administrator judiciar. Odată intrat în insolvenţă, debitorul va fi apărat de orice procedură de executare silită. Nu se va acumula nicio dobândă, cost suplimentar sau penalitate pentru creanţele existente la data deschiderii procedurii.
În plus, este obligat să cheltuiască doar sumele de bani stabilite împreună cu administratorul judiciar, să desfăşoare activităţi generatoare de venituri, să înainteze administratorului judiciar sumele obţinute din moşteniri, donaţii care apar ulterior declanşării procedurii de insolvenţă şi să nu ascundă nicio parte din veniturile sale;
În caz contrar, instanţa va dispune lichidarea bunurilor debitorului. Un român aflat în faliment personal va beneficia de o alocaţie lunară aprobată de administratorul judiciar, care nu poate depăşi salariul minim pe economie.
