Şomajul din zona euro se situează în prezent la nivelul de 11%, reprezentând 17,4 milioane de persoane.
În cazul în care actuala politică nu se schimbă rapid, este posibil ca şomajul să urce rapid în zona euro "alimentând tulburări sociale şi erodând încrederea cetăţenilor în guvernele naţionale, sistemul financiar şi instituţiile europene", se arată într-un raport al organizaţiei.
Şomajul este cel mai ridicat în rândul tinerilor, 22% în zona euro, în timp ce în Slovacia, Portugalia şi Italia se situează la 30%. În Spania şi Grecia, şomajul în rândul tinerilor se află la nivelul de 50%.
Potrivit organizaţiei, devine tot mai clar că doar austeritatea nu va fi un răspuns suficient la criza din zona euro, iar această politică, cu impact negativ asupra pieţei muncii, nu reuşeşte să stimuleze investiţiile sau stabilitatea financiară.
Reducerile puternice ale cheltuielilor publice au condus la o scădere predictibilă a consumului, dar nu au antrenat şi o majorare a exporturilor, care să stimuleze creşterea, astfel că economiile zonei euro, cu puţine excepţii, au înregistrat recesiune, notează Organizaţia Mondială a Muncii.
În plus, 13 din cele 17 state euro au implementat reforme pentru flexibilizarea pieţei muncii, care fac mai uşoară concedierea unui angajat, fără niciun efect vizibil în privinţa înfiinţării de locuri de muncă. A crescut doar numărul concedierilor.
"Abordarea austerităţii a marginalizat reforma foarte necesară a sistemului financiar, epicentrul crizei. Progresele în această direcţie au fost foarte lente", se arată în raport.
Băncile nu şi-au reluat rolul de a asigura împrumuturi pentru economia reală, iar investiţiile private ca procentaj din PIB au scăzut anul trecut, creând noi probleme pentru zona euro, dependentă de succesul micilor afaceri.
Raportul cere reluarea investiţiilor şi reforma sistemului financiar. O majorare a investiţiilor echivalentă cu 1% din PIB ar crea 1,4 milioane de noi locuri de muncă, afirmă organizaţia.
Dacă băncile ar relua creditarea micilor afaceri la nivelul de dinaintea crizei, ceea ce ar însemna o majorare mai mică de două puncte procentuale a raportului dintre investiţii şi PIB, ar fi recuperate două treimi din locurile de muncă pierdute începând din 2008.
