Moneda unică europeană este utilizată din 1999 pe pieţele financiare, fiind lansată în 12 state europene la 1 ianuarie 2002. La acea dată, francii, mărcile germane şi alte monede şi-au încetat existenţa.
Zona euro include în prezent 332 de milioane de persoane din 17 ţări. Potrivit datelor Băncii Centrale Europene (BCE), la jumătatea acestui an, în circulaţie existau 14,2 miliarde de bancnote şi 95,5 miliarde de monede, în valoare de 870 miliarde de euro,
La zece ani de la lansare, liderii politici şi economiştii nu încetează să sublinieze beneficiile monedei unice.
"Mai multe oportunităţi, preţuri stabile pentru consumatori, mai multă siguranţă pentru companii şi pieţe, un semn tangibil al identităţii europene", se arată pe site-ul Comisiei Europene.
Cu toate acestea, euroscepticii sunt la modă, iar neîncrederea între ţările nordice şi cele sudice nu a fost niciodată mai mare. Neîncrederea în moneda euro vine pe fondul crizei datoriilor în Grecia.
În plus, consumatorii nu au fost niciodată prea mulţumiţi de moneda euro, percepută iniţial ca fiind similară cu creşterea semnificativă a preţurilor, arată Andre Sapir, analist la centrul Bruegel pentru cercetări în domeniul politicilor economice europene.
Totuşi, nimeni nu se gândeşte serios la revenirea la precedentele monede naţionale, chiar dacă nostalgia câştigă teren, în special între germani, care au fost foarte ataşaţi de marcă, sinonimă cu un miracol economic după Al Doilea Război Mondial.
Analiştii consideră că sfârşitul euro ar fi reprezenta o catastrofă pentru băncile europene, din cauza deprecierii previzibile a monedelor din sudul Europei, cu datorii mari.
