Inainte de 1989 puteai să aştepţi, în lipsa unor pile şi relaţii consistente, chiar şi 5, 6 sau 7 ani până să reuşeşti să cumperi o Dacie, iar preţul atingea valoarea unui apartament de 2-3 camere.
Zeci de mii de români se visau şoferi la volanul unui autoturism Dacia 1.300 înainte de 89'. Prin urmare, au depus la vremea respectivă câte 70.000 de lei la CEC, doar că, după Revoluţie, mai bine de 40.000 de deponenţi nu şi-au mai primit maşinile, dar nici nu şi-au mai recuperat banii.
După ani buni în care s-au luptat cu statul pentru banii lor, oamenii au avut câştig de cauză. În 2008 aproape 38.000 de persoane care au avut depuneri la CEC pentru achiziţionarea unui autoturism Dacia au încasat în jur de 21.000 de lei noi, după echivalarea sumelor depuse pe timpul lui Ceauşescu.
Însă mai există şi alţi 2.150 de români care nu au beneficiat de aceşti bani pentru că, în 1991, au fost sfătuiţi să îşi mute economiile din contul CEC, în contul BRD, bancă ce aparţinea tot statului la acea vreme. Între timp, Banca Română de Dezvoltare a fost privatizată si nimeni nu s-a mai ocupat de acest caz.
Camera Deputaţilor a aprobat săptămâna trecută un proiect de lege prin care fiecare dintre cei peste 2.000 păgubiţi care şi-au transferat banii la BRD ar urma în sfârşit să primească de la stat câte 28.000 de lei. Asta ar însemna pentru România un efort bugetar de 12 milioane de euro. Proiectul de lege urmează să fie trimis la Cotroceni pentru promulgare.
