Într-o perioadă în care perspectivele economice ale anumitor ţări sunt foarte fragile, costurile mai ridicate ale tuturor mărfurilor petroliere, începând de la benzină până la păcură, kerosen şi multele produse care cuprind o componentă a petrolului, reprezintă practic o taxă suplimentară.
Totuşi, cei mai mulţi analişti susţin că petrolul nu va reveni la maximul istoric din 2008, de 147 de dolari pe baril, pentru că producătorii dispun de capacitate în exces.
Economia globală precum şi cea europeană sunt însă vulnerabile şi la niveluri mai reduse faţă de acest maxim. "De fiecare dată când ponderea sectorului energetic în economia globală a ajuns la 9%, am intrat într-o criză majoră. S-a întâmplat în anii '80, precum şi în 2008. În prezent suntem la circa 7,8% şi, dacă depăşeşte 100 de dolari pe baril, să spunem până la 120 de dolari pe baril, ajungi la acel 9%", a declarat Sabine Schels, commodity analyst la Merrill Lynch.
Unii economişti susţin că această creştere a preţurilor petrolului a exercitat presiuni asupra Băncii Angliei să crească dobânda de politică monetară pentru a atenua inflaţia deja ridicată.
Economiile mai slabe din zona euro precum Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania, au o povară mai greu de suportat din cauza deprecierii euro pe fondul crizei datoriilor de stat, simultan cu aprecierea cotaţiilor barilului.
Vineri, preţul petrolului Brent a atins 99 de dolari pe baril, în timp ce cotaţia de pe piaţa americană varia în jurul nivelului de 90 de dolari pe baril. În primul trimestru al acestui an analiştii preconizează că petrolul va depăşi 100 de dolari pe baril.
