Aceste sisteme, preluate între timp de numeroase ţări ale lumii, funcţionează în regim de paritate, adică jumătate din costuri sunt suportate de angajat, iar cealaltă parte de angajator. Acest principiu constituie şi astăzi nucleul legislaţiei sociale din Germania , extinsă după ultima conflagraţie mondială, în aşa fel încât să cuprindă şi protecţia şi stimularea familiei, acordarea ajutoarelor sociale şi multe altele. Parte integrantă a economiei sociale de piaţă este şi autonomia tarifară, explică Schreiber. " Aceasta înseamnă că sindicatele şi patronatul negociază singure salariile, fără un amestec din partea statului", a spus el.
Relaţiile de parteneriat dintre sindicate şi patronat au scutit în ultimele decenii Germania de grave conflicte de muncă, ceea ce constituie un alt avantaj considerabil.
Într-o perioadă în care şomajul a crescut la un nivel fără precedent în ţările vecine, Germania consemnează o adevărată minune în domeniul ocupării forţei de muncă. În prezent, 42 de milioane de oameni au job, mai mult decât oricând în istoria RFG. Acest succes se datorează şi reformelor înfăptuite sub genericul Agenda 2010, în urmă cu 10 ani. Uli Brückner, profesor la Stanford University a declarat: "Un avantaj considerabil a fost crearea unui sector cu salarii reduse, flexibilizarea şi dereglementarea pieţei muncii. Aceasta a stimulat apariţia unor noi locuri de muncă, dar a şi făcut posibilă apariţia a numeroase slujbe foarte prost plătite", a spus el.
