În urmă zece ani, membrii de atunci ai Uniunii Europene au stabilit oficial primele 11 state care urmau să renunţe la propriile monede în favoarea celei europene. Primele proiecte în acest sens apăruseră încă din timpul crizei economice din anii '70. Euro a fost lansat în ianuarie 1999, ca valută electronică, şi în 2002 sub formă de bancnote şi monede. Începutul a fost dificil: în mai puţin de doi ani, noua valută pierduse aproape 30% din valoare faţă de dolar.
Devalorizarea stimula exporturile Europei, dar submina credibilitatea monedei şi alimenta inflaţia. Banca Centrală Europeană a reuşit să inverseze tendinţa, iar în ultimul timp euro a bătut record după record, ajungând până la valoarea de 1 dolar şi 60 de cenţi.
Situaţia a creat probleme pentru exportatorii ale căror produse au devenit tot mai scumpe. Dar specialiştii cred că există şi un efect pozitiv: industria Europei a fost obligată să se restructureze ca să rămână competitivă. Întărirea euro este mai dureroasă pentru turiştii de peste Ocean, a căror putere de cumpărare s-a redus simţitor în Europa. Zona euro include în prezent 15 ţări iar altele, ca România, se străduiesc să îndeplinească toate criteriile pentru a i se alătura. Chiar dacă danezii sau britanicii preferă încă să-şi păstreze valutele, liderii europeni nu şi-au pierdut speranţa că întregul continent va fi unit, cândva, prin aceeaşi monedă.
Antena 3
