Restul e tăcere! Lupta surdă pe care o duce cinematografia românească, în ţara în care nimeni nu-i recunoaşte valoarea

Scheletic, în blugi şi fără tricou, tânărul se ridică de pe pat şi se îndreaptă furios către bărbatul din faţa sa. “Aloo, tataaa, păpicaaa ... se apropie oraaa”. Bărbatul îl priveşte calm şi îi spune că mai trebuie să aştepte puţin. Scena face parte din Rocker, ultimul film al unuia dintre regizorii români ai “noului val”, Marian Crişan.

Pelicula redă povestea unui bărbat de 45 de ani a cărui viaţă se învârte în jurul a două lucruri: dependenţa de droguri şi pasiunea pentru rock a fiului său, pe care acesta o împărtăşeşte şi o susţine. Simbolic, povestea descrie starea actuală a cinematografiei româneşti. Prinsă între talentul testat al regizorilor noului val şi lipsa cronică de finanţare, industria cinematografică românească îşi caută furibund o identitate care să îi asigure existenta şi dezvoltarea.

Soluţii, însă, nu prea apar. Singura speranţă prinde formă în talentul regizorilor care au reuşit să capteze atenţia Europei şi, în oarecare măsură, şi banii acesteia.

Consacraţi de premiile primite la marile festivaluri, aceştia nu reuşesc însă să treacă peste capitolul numit România. De la ţara lor îşi doresc normalitatea pe care au găsit-o în ţările Europei - promovarea filmelor produse, cinematografe mai multe, finanţări mai generoase ... Restul e tăcere!

Citiţi un reportaj interesant marca incomemagazine.ro