Dar se pare că iniţiativa francezilor a ţinut puţin, oricât de temători s-ar dovedi conducătorii companiei. După ce Gazprom a semnat un contract de cooperare cu Iranul, Total a anunţat că va continua investiţiile. Uneori, politica nu este de ajuns pentru ca afacerile să îngheţe.
Gazprom s-a mişcat rapid
Anunţul de încetare a investiţiilor a fost făcut de şeful companiei sub impulsul momentului, la o zi după ce Iranul a testat mai multe rachete, pe fondul creşterii tensiunilor cu Israel şi SUA din cauza veşnicului subiect legat de ambiţiile nucleare iraniene.
Analiştii internaţionali apreciau atunci că decizia companiei franceze Total va fi o adevărată lovitură pentru industria energetică iraniană. Astfel, Teheranul ar fi fost pus în situaţia de a-şi amâna creşterea exportului de gaz pe o perioadă semnificativă.
Experţii uitau însă că, atunci când este vorba despre petrol şi gaze, locurile nu rămân prea mult timp vacante. Replica a venit imediat. Fără să ia în seamă că era data de 13, gigantul rus Gazprom şi Compania Naţională Iraniană de Petrol au semnat un acord de cooperare pentru dezvoltarea câmpurilor petrolifere şi gazifere din Iran. Anunţul francezului fusese dat publicităţii joi. Duminică, Aleksei Miller, conducătorul companiei ruse, era fotografiat bătând palma cu şeful statului iranian, Mahmoud Ahmadinejad.
Ruşii şi chinezii, disponibili oricând
Forţat de ezitările firmelor occidentale, Teheranul a arătat clar că mai are o portiţă de salvare a programului său de dezvoltare: Moscova. Asta după ce, nu cu mult timp în urmă, semnase contracte importante cu Beijingul.
Paşii sunt, practic, normali. Ambele mari puteri cu interese deloc ascunse pe piaţa energetică s-au opus în Consiliul de Securitate al ONU adoptării unor măsuri dure împotriva Iranului. Evident, nici China şi nici Rusia nu sunt de acord cu atacarea Iranului fără dovezi solide, care să demonstreze clar că Teheranul a încălcat prevederile legislaţiei internaţionale.
Iar faptul că ruşii de la Gazprom au încheiat acordul la puţin timp după ce, ca răspuns la testele iraniene, secretarul de stat american Condoleezza Rice a declarat că Washingtonul va apăra interesele americane, dar şi pe ale aliaţilor în cazul unui atac din partea Iranului demonstrează clar divergenţele care există între marile puteri. Lecţia irakiană a servit, se pare, tuturor.
Presiuni politice
Compania Total semnase un memorandum de înţelegere cu Compania Naţională Iraniană de Petrol pentru a dezvolta etapa 11 a câmpului de gaze South Pars. În luna mai, francezii susţineau că sunt interesaţi să lucreze împreună cu compania malaeziană, Petronas.
Dar, între timp, autorităţile din capitalele occidentale au făcut presiun I asupra firmelor din ţările lor pentru a înceta colaborarea cu Teheranul până când Iranul nu renunţă la programul de îmbogăţire a Iranului. Companiile au rezistat presiunilor, mai ales că este vorba despre contracte uriaşe. South Pars este considerat unul dintre cele mai mari zăcăminte din lume şi este împărţit de Iran şi Qatar.
Granzii între ei
În ultima perioadă, nu doar guvernele europene, dar şi SUA au crescut presiunea, cerând să fie impuse sancţiuni atât guvernului iranian, cât şi companiilor care au relaţii comerciale cu Teheranul. Total este ultima mare companie occidentală energetică care a reflectat îndelung în ceea ce priveşte investiţia în Iran. De asemenea, este una dintre puţinele companii care posedă tehnologia necesară pentru a exploata uriaşa rezervă de gaze din Iran.
Interese economice destul de mari de ambele părţi pentru a determina ca francezii să bată în retragere. După cum anunţă o agenţie semioficială iraniană, printr-o scrisoare adresată ministrului iranian al Petrolului, Gholam-Hussein Nozari, directorul executiv Christophe de Margerie a dezminţit informaţiile privind intenţia companiei Total de a se retrage din proiectul South Pars, catalogându-le drept „propagandă politică”. Informaţia dezvăluită de o sursă din conducerea Total a fost confirmată de autorităţile de la Teheran.
În acelaşi timp însă, acordul semnat cu Gazprom rămâne în vigoare. Iar ruşii s-au arătat dispuşi să se implice în mai multe proiecte, inclusiv în construcţia gazoductului ce leagă Iranul de India, via Pakistan.
Pe lista Gazprom figurează North Pass, Azadegan, zăcămintele caspice, dar şi South Pars, zăcământ cu rezerve estimate de 14 trilioane metri cub de gaz. Dacă Total va mai avea ezitări, se pare că înlocuitorul deja a fost stabilit.
Arabia la Zi
