O astfel de evolutie era de asteptat dupa majorarea accizelor, pentru ca o ingreunare a poverii fiscale coincide cu o incasare mai slaba a taxelor, ceea ce constrange Trezoreria sa se imprumute prin intermediul titlurilor de stat.
De altfel, faptul ca statul nu incaseaza si e constrans sa se indatoreze a fost “tradat” in iunie de majorarea simultana a numerarului si a creditului guvernamental.
Mai grav este insa ca se pastreaza aceleasi obiceiuri daunatoare din trecut. Putinele imprumuturi acordate sectorului privat se indreapta preponderent spre populatie, nu catre companii.
Creditul neguvernamental, in ansamblu, a scazut, dar cel in lei a avansat cu 7,3% in intervalul iunie 2013 – iunie 2014. Totusi, creditul de retail (atribuit populatiei) s-a majorat cu 8,7%, iar cel corporate (adresat companiilor) a crescut cu doar 6,4%.
Iata cum imprumuturile catre firme nu sunt concurate doar de stat, ci si de persoanele fizice, in conditiile in care oricum mediul economic e ostil si, deci, se fac cu greutate afaceri in Romania.
Amintim ca aceasta “meteahna”, ca sa se majoreze mai rapid creditul catre populatie, si nu spre companii, s-a vazut si in ultimul an de boom – 2008 – si a reprezentat o tendinta inversa fata de ceea ce s-a intamplat la ceilalti membri estici ai UE.
E limpede ca bancile romanesti au gresit secventa economica si au dovedit ca n-au gandire strategica. De ce trebuiau acordate credite corporate, si nu de retail? Pentru ca un agent economic genereaza un raport venituri/costuri mai bun decat o persoana fizica. El abordeaza o gama mai larga de operatiuni.
De regula, spre retail te indrepti atunci cand nu mai ai posibilitate de crestere pe corporate, si nu era cazul Romaniei. Bancile de la noi puteau sa finanteze companii si implicit sa ia o doza mai mica de risc. Dar au preferat sa se “incarce” cu mult personal, in situatia in care numarul angajatilor a crescut cu 45% in intervalul 2004 – 2008.
Acum insa, in sistemul bancar, nu mai sunt 71.622 ca in decembrie 2008, ci doar 58.192, ceea ce inseamna ca in perioada de criza si-au pierdut locul de munca peste 13.000 de angajati, pentru ca s-a ales sa se finanteze populatia, si nu companiile.
Mai mult, in perioada de “boom”, expansiunea creditului de retail, a “umflat” puterea de cheltuire, pe baza achizitionarii de marfuri din import.
Dupa care, masurile guvernamentale neinspirate, precum taierea salariilor bugetarilor cu 25%, majorarea TVA de la 19% la 24% si indexarea taxelor pe proprietate cu rata inflatiei, au lovit in puterea de cheltuire, au redus semnificativ atractivitatea mediului de business si au micsorat numarul de tranzactii.
Iar aceasta scadere dramatica a puterii de cheltuire s-a transpus in majorarea creditelor neperformante la niveluri deosebit de ridicate si in dezintermediere financiara.
Pentru a asista la o crestere a puterii de cumparare a romanilor era necesar ca banii sa intre in economie, si asta nu doar prin intermediul creditului corporate, ci a bursei si a investitiilor greenfield (de la zero).
Dar se vede ca in ciuda evenimentelor dramatice care s-au petrecut, si care i-au facut ca anul trecut sa obtina doar o zecime din profitul din anii de “boom”, bancherii tot nu s-au lecuit si atunci cand nu finanteaza statul in dauna firmelor, imprumuta populatia.
