Wall Street Journal, sau "Biblia Lumii Financiare", are acces în această încăpere, înainte de începerea discuţiilor oficiale, iar jurnaliştii celebrei publicaţii economice iau pulsul.
Încăperea este impozantă şi încă de la intrare dă impresia unei camere sobre: pereţii albi sunt decoraţi cu orhidee, iar tavanul este negru. La picioare este o hartă uriaşă cu întreaga lume, iar în mijlocul încăperii este o masă la care fiecare participant îşi ştie locul.
Bancherii care se întâlnesc la Basel "conduc" ţări care produc împreună 51.000 de MILIARDE de dolari anual, aproape trei sferturi din producţia economică mondială.
Nume sonore din domeniul bancar fac parte din acest "cerc de conducători", precum Ben Bernake, preşedintele Rezervei Federale, Jeremy Stein, guvernatorul Rezervei Federale, Mervyn King, guvernatorul Băncii Angliei sau Mario Draghi, preşedintele BCE.
Preşedinţi ai băncilor centrale din China, Japonia sau Brazilia stau şi ei la această masă.
În timpul cinei nimeni nu ia notiţe, nu există personal auxiliar, nu se fac înregistrări, şi nu se emit comunicate de presă. După această întâlnire are loc o întrevedere cu şefii altor bănci centrale, cărora li se prezintă deciziile şi principalele subiecte discutate.
Un lucru straniu, pe care l-au descoperit cei de la Wall Street Journal este acela că toţi cei 18 bancheri au studiat la MIT, iar cei din anturajul lor îi poreclesc "inginerii".
De la declanşarea crizei financiare globale, "inginerii" au fost în măsură să determine instituţiile pe care le conduc să pompeze mii de miliarde de dolari în sistemul financiar mondial – 11.000 de miliarde din 2007 până acum – investind masiv în titluri de stat, ipoteci şi oferind cu generozitate împrumuturi pentru companiile private.
Aşadar, grupul celor 18 ingineri de la MIT ţine în mâini soarta acestei lumi, iar întâlnirile lor de duminică influenţează deciziile luate la nivel înalt de marile guverne ale lumii.
