Este greu de imaginat că astfel de contradicţii pot avea loc în ţara considerată al cincilea producător de ţiţei cu o industrie petrolieră care era altădată mândria naţională şi un punct de referinţă mondial din punct de vedere al eficienţei, înainte să ajungă pe mâinile regimului chavist.
După ultimele două devalorizări ale monedei, la cursul de 4,30 şi apoi de 6,30 de bolivari pentru un dolar, decretate anul acesta de guvernul lui Nicolas Maduro, preţul benzinei a scăzut şi mai mult: un litru de benzină super 95 a ajuns să coste de la 0,022 dolari la 0,015 de dolari, raportat la rata de schimb oficială.
Preţul benzinei nu a fost niciodată legat de factori fiscali sau de politicile electorale. De 17 ani încoace preţul la benzină a rămas îngheţat. De un an însă Venezuela importă benzină şi motorină din SUA, în cantitate de 100.000 de barili pe zi, ceea ce reprezintă 30% din consumul său. Iar subvenţiile pentru import reprezintă cheltuieli de 1,7 miliarde de dolari pe an.
