Bărbaţii au un ţel comun: protejarea intereselor marilor bănci în vasta piaţă a instrumentelor financiare derivate, una dintre cele mai profitabile şi controversate zone din finanţe. Ei au şi un secret comun: detaliile întâlnirilor şi chiar identităţile lor sunt strict secrete.
Bancherii din acest comitet puternic reprezintă nume importante precum JPMorgan Chase, Goldman Sachs şi Morgan Stanley. În teorie, grupul există pentru a supraveghea integritatea pieţei de miliarde de dolari, însă în practică el apără, de asemenea, şi monopolul marilor bănci.
Băncile care fac parte din acest grup au luptat pentru a bloca accesul altor unităţi bancare la această piaţă, şi el încearcă de asemenea să oprească accesul public la preţuri şi comisioane.
Influenţa băncilor asupra acestei pieţe are implicaţii costisitoare pentru mediul de afaceri, atât mari cât şi mici. The New York Times oferă ca exemplu în acest sens o companie care vinde combustibil pentru încălzire din New York.
În această toamnă, clienţii acestei companii au cumpărat un plan fix de rate pentru a bloca preţul combustibilului folosit la încălzire, la trei dolari pe galon. În timp ce preţul este peste cei 2,8 de dolari pe galon, contractul îi va proteja pe proprietarii caselor dacă iarna se va dovedi una grea, iar preţurile cresc.
Însă proprietarul companiei şi clienţii săi se întreabă dacă nu pot obţine un preţ mai bun. Însă nu are idee cât de joase ar putea fi aceste preţuri pentru el şi clienţii săi, deoarece, spune el băncile nu dezvăluie comisioanele asociate acestor derivate.
Instrumentele derivate trec riscul dintr-o parte în cealaltă, oferind o serie de avantaje, precum îngheţarea unui preţ eliminând riscul ca preţurile să crească. Derivatele sunt în acelaşi timp o mare afacere pe Wall Street. Băncile colectează miliarde de dolari anual datorită comisioanelor asociate acestor instrumente, pe care nu le anunţă – o sumă care ar fi semnificativ mai mică dacă preţurile ar fi transparente şi dacă ar exista o competiţie mai serioasă.
