Buffett spune că banca "părea să nu fie suficient de sinceră sau directă pentru a merita ajutor", iar în alte situaţii eforturile instituţiei de a obţine sprijinul său financiar nu s-au finalizat sau au fost abandonate, conform raportului efectuat în urma unei investigaţii independente legată de falimentul Lehman Brothers la solicitarea Tribunalului federal din Manhattan, New York.
Discuţiile pe marginea eforturilor depuse de Lehman pentru obţinerea sprijinului unuia dintre cei mai respectaţi investitori din lume sunt prezentate în raportul de 2.200 de pagini realizat de examinatorul independent desemnat, Anton Valukas, preşedinte al firmei de avocatură Jenner & Block, în urma unei anchete care a durat peste un an.
Falimentul Lehman Brothers, din 15 septembrie 2008, e considerat cel mai mare eşec din istoria corporatistă a Americii şi cel mai răsunător faliment al lumii. Prăbuşirea celei de-a patra mari bănci de investiţii americane, cu o tradiţie de 150 de ani, s-a resimţit puternic pe pieţele financiare şi a propagat la nivel mondial criza care a măcinat în 2008 pieţele din SUA.
Conform raportului, fostul director general executiv al Lehman Brothers Richard Fuld, care a condus banca în anii care au precedat falimentul, i-a telefonat pe 27 martie 2008 pe şeful MidAmerican Energy Holdings, companie care aparţine de grupul Berkshire Hathaway, construit şi condus în ultimii 40 de ani de Warren Buffett.
Fuld i-a solicitat şefului MidAmerican, David Sokol, unul dintre cei mai de încredere directori executivi din echipa lui Buffett, să întocmească un plan de evaluare care să arate nivelul de interes pentru o investiţie de 3,5 miliarde de dolari la Lehman în schimbul unui pachet de drepturi preferenţiale.
Conducerea Lehman Brothers era atât de sigură că va obţine investiţia încât a pregătit un memo către angajaţi care anunţa suma obţinută.
A doua zi, Fuld şi Buffett dezbăteau o investiţie de minim două miliarde de dolari, dar miliardarul a cerut ca directorii Lehman să participe şi ei la investiţie, în aceleaşi condiţii.
Buffett "a perceput un semnal negativ" când Fuld a rezistat acestei solicitări argumentând că directorii sunt mult prea expuşi pe propria companie, deoarece "sunt plătiţi prea mult în acţiuni în loc de numerar".
Miliardarului "i-a displăcut" şi faptul că Fuld s-a plâns că speculatorii de pe bursă depreciază acţiunile Lehman Brothers, pentru "a arunca vina în acest mod indică incapacitatea de a-ţi admite propriile probleme".
Secretarul Trezoreriei americane, pe atunci Henry Paulson, un înalt oficial al guvernului Bush, l-a sunat pe Buffett, la rugămintea lui Fuld, şi i-a sugerat că să investească la Lehman, dar nu a încercat să-l influenţeze sau să-l convingă în acest sens.
Buffett a studiat cel mai recent raport anual al Lehman Brothers şi a observat unele probleme legate de activele băncii.
Apoi, miliardarul "a auzit de o problemă de 100 de milioane de dolari în Japonia, de care Fuld nu adusese vorba, simţind că directorul Lehman a omis anumite fapte". Astfel, Buffett a evitat noi discuţii cu banca.
Târziu, spre finele lunii august - începutul lunii septembrie 2008, Lehman Brothers a făcut apel la Sokol şi i-a cerut să analizeze o nouă propunere de investiţie, dar Buffett a respins idea spunând că este "nerealistă".
Pe 13 septembrie, când în presă se zvonea deja că falimentul Lehman este iminent, banca l-a căutat pe Buffett pentru a-i cere o "protecţie de 5 miliarde de dolari prin care să garanteze operaţiunile Lehman până la încheierea unui acord între instituţia americană şi grupul financiar britanic Barclays".
Buffett "şi-a exprimat interesul în privinţa acestei posibilităţi, dar Barclays nu a dus-o la bun sfârşit".
După falimentul băncii americane, Barclays a cumpărat o mare parte din operaţiunile din America de Nord ale Lehman Brothers, tranzacţie considerată de multe voci drept "o pomană".
Antena3.ro
