Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, dar si alti oficiali din banca centrala, au iesit in ultimele zile cu declaratii despre organizarea ineficienta a bancilor si evaluarea gresita a riscului, aceste afirmatii fiind “cosmetizate” in conditiile in care ceea nu poate sa spuna guvernatorul este ca unii bancheri numai la “organizarea eficienta a business-ului” nu se gandeau cand dadeau credite pe banda rulanta inainte sa apara problemele din Grecia.
BNR a venit recent cu noi reguli de creditare care limiteaza perioada de contractare a unui credit de consum la 5 ani, considerate de banca centrala de-abia o intrare in “normalitate”. Dar de ce normalitate?
Ce facea un bancher care dadea credite in trecut si trebuia si el sa ia un bonus: Cei de la banca-mama, ii stabileau drept criteriu de performanta sa creasca, de exemplu, de la 0,8% la 2% si cum putea sa creasca decat ducand creditul de consum pe 20 de ani. Iar asta, nu neaparat pentru ca el considera ca un credit de consum se da pe 20 de ani, ci pentru ca o mare parte din populatie nu s-ar fi calificat sa ia acel credit decat pe o perioada mai lunga.
Bancherul se gandea ca sta si el 2-3 ani, isi face plinul de conducator de banca, ia si bonusul, isi duce familia ca nu a fost niciodata in Bahamas, dupa care Dumnezeu cu mila.
BNR tot spune ca bancile trebuie sa isi schimbe modelul de business, dar asta se schimba greu. Pentru simplul fapt ca inainte a fost prea usor pentru bancheri sa faca bani. Au vazut o populatie dornica sa-si schimbe stilul de viata, care venea cu ani buni intarziere dupa cehi, polonezi, unguri. Si-au luat banci cu retea, au angajat vanzatori, si nu bancheri, iar profitul era asigurat: pana sa apara problemele din Grecia, luau bani de la banca-mama cu dobanda de 2-3% in euro si dadeau credite in Romania cu 10% la euro, care oricum “dadeau” mult mai bine decat 16% in lei. Sa iei cu 3% si sa dai cu 10%, asta da viata frumoasa. Acest lucru nu-i poate spune guvernatorul BNR.
S-a ajuns astfel ca 4,4 milioane de romani sa ia credite, unii chiar sa aiba mai multe credite. Problema este ca piata a ajuns la un grad de saturare, nu mai poate sa inghita, iar BNR le spune bancherilor sa-si schimbe profilul de business, dar este foarte greu sa faca asta pentru ca si-au creat o structura cu sucursale, cu agentii, care au costat o gramada de bani, cu angajati, care nu pot fi transformati usor din vanzatori de credite in analisti care sa discute cu o IMM si sa-i analizeze bilantul.
A face business adevarat este foarte greu. Iar bancile sunt obisnuite sa faca bani usor. In 2007, cand banca centrala se “ruga” de banci sa ia titluri de stat cu dobanda de 7-9%, unii intrebau de ce sa cumpere cand pot sa dea credite cu dobanda de 19%. De aceea si volatilitatea care a ajuns sa domine pietele financiare in ultimul an. De unde sa castige bani marile banci in aceasta perioada, daca nu din volatilitate?
Pe cealalta fata a monedei, insa criticii bancii centrale afirma ca nu era posibila dezvoltarea “creditului cu buletinul” si a avalansei de credite care au alimentat piata imobiliara daca BNR facea uz de puterea pe care o are. Chiar daca ani de zile s-a opus unei dezvoltari a economiei pe baza unei creditari care sa incurajeze consumul, in final banca centrala a cedat si a permis aceste tipuri de finantari, care ulterior s-au transformat in credite neperformante. Daca in martie 2008, ponderea creditelor neperformante era de 2%, in ultimele luni a depasit pragul de 13%.
Pana la urma, este normal ca banca centrala sa caute sa elimine riscurile sistemice, iar pe de alta parte cu totul altul este interesul bancilor comerciale care alearga dupa cota de piata si in final, dupa profit, chiar daca asta a insemnat, din pacate, expunerea prea mare la risc.
