Timpul, apă, traficul şi munca de mântuială a constructorilor au crăpat pur şi simplu pasajul. Specialiştii spun că atunci când a fost ridicat, în 1976, betonul n-a fost bine izolat, iar apa s-a infiltrat. În timp a fisurat grinzile de susţinere.
Deşi podul era într-o situaţie destul de delicată, nu era suficient de periculoasă ca să fie închis, spun şefii primăriei. Două motive i-au făcut să decidă păstrarea pasajului în circulaţie: cele 40.000 de maşini care-l traversează zilnic n-ar avea alternativă, iar podul e mai sigur acum proptit cu traverse de cale ferată şi stâlpi din fier.
Pasajul nu a fost niciodată consolidat sau reparat chiar dacă traficul pe care-l suportă, a crescut de 100 de ori.
Deşi autorităţile au interzis ca tirurile să circule pe pasajul Băneasa, tocmai pentru a nu exista vreun pericol, maşinile grele trec fără nici o restricţie. Ca să nu mai fie şi alte poduri în aceeaşi situaţie primarul general a cerut ca toate cele 24 de posuri şi nouă pasaje din Capitală să fie verificate.
