Dar, mai este ceva de spus și din Kazahstan, mai exact despre orașul Semey sau Semipalatinsk, așa cum era el cunoscut pe vremea URSS. Din păcate, renumele său este legat de poligonul de testări nucleare aflat la aproximativ 100 km vest de oraș. Nu am ajuns la el, întrucât eram contra-cronometru, dar ne-am oprit puțin în oraș. Am văzut clădiri vechi de peste o sută de ani, construite din lemn, ceva blocuri și clădiri comuniste, dar și câteva monumente interesante.
Dacă ajungeți prin zonă trebuie neapărat să vedeți parcul cu cele 13 statui ale lui Lenin, precum și monumentul „Stronger than death”, închinat celor care și-au pierdut viața în urma experimentelor nucleare de aici. După ce am ieșit din oraș cu direcția nord – Rusia, peisajul s-a schimbat, au apărut câmpurile înverzite și pădurile nesfârșite de conifere. După zile întregi de deșert și apoi de podiș sau munți în care vegetația era săracă, pădurile Siberiei de sud au fost o încântare.
Cei 100 și un pic de kilometri până la graniţă au trecut repede. Am ajuns la punctul de graniță kazah și am început procedurile de ieșire din țară. Ca șofer și proprietar de mașină în acte trebuia să completez o hârtie și apoi să intrăm în vama propriu-zisă. A urmat controlul vamal, rezolvat rapid, ca de obicei, de Molo. Ne-am așezat la coadă pentru controlul pașapoartelor, mergea destul de încet. Ulterior am constatat că nu mi-a cerut, și a rămas la mine, declarația vamală pentru mașină.
Le-o voi trimite prin poștă sau prin Ambasadă. Am mers cu mașina către zona neutră și, în timp ce îi așteptam pe băieți, am stau de vorbă cu doi italieni care veneau dinspre Rusia la bordul unui Fiat Panda. Au ajuns până la frontiera mongolă și se întorceau în Italia. Inspirați de Mongol Rally și-au organizat propriul lor raliu, dar fără a dona mașina sau bani. Frumos și așa!
Citeste mai multe despre peripeţiile dacioţilor, pe www.freemiorita.ro
