Luaţi în calcul următorul scenariu:
O maşină merge pe stradă. În faţă, pe şosea, cinci persoane sunt legate şi incapabile să se mute, iar o altă persoană se află pe trotuar. Maşina se îndreaptă direct către cele cinci persoane de pe mijlocul drumului. Există trei opţiuni: 1. Nu faci nimic, iar maşina omoară cele cinci persoane de pe şosea sau 2. Tragi dreapta de volan şi omori pietonul sau 3. Tragi stânga de volan şi te izbeşti de un zid şi omori şoferul. Ce scenariu ar trebui să aleagă maşina fără şofer?
Ideea folosirii maşinilor fără şofer are la bază minimizarea sau chiar eliminarea unor incidente de acest fel. Vor există însă situaţii limită precum cea descrisă mai sus şi trebuie ştiut cum va fi programată o astfel de maşină să acţioneze. Primul răspuns ar fi evitarea grupului. Este perspectiva utilitarismului.
"Utilitarismul ne spune că întotdeauna trebuie să facem ceea ce produce cea mai mare bucurie pentru cel mai mare număr de oameni", conform expertului Ameen Barghi, de la Universitatea Oxford. Ăsta este modul prietenos de a-i spune cuiva: "Îmi pare rău, amice, dar va trebui să mori".
Apoi vine deontologia care spune că "indiferent dacă putem salva cinci vieţi virând, nu e bine să o facem pentru că vom ucide intenţionat o altă persoană".
Şi apoi mai există şi alte dileme existenţiale, de genul: ce te faci dacă persoana din maşină este preşedintele SUA sau regina Marii Britanii sau o vedetă pe care societatea o consideră superioară celorlalţi.
Important însă este şi ce vor oamenii. Pentru a răspunde acestei întrebări, Jean-Francois Bonnefon de la Şcoala de Economie din Toulouse, Franţa, şi un grup de colegi au realizat un studiu. Iar motivarea din spatele studiului este foarte interesantă: ei spun că deşi nu există niciun răspuns corect pentru această întrebare imposibilă, opinia publică este un factor puternic care va decide în cele din urmă cum vor fi integrate în societate maşinile fără şofer şi dacă vor fi acceptate.
Studiul, care a avut la bază un scenariu similar cu cel de mai sus, a arătat că oamenii erau în general împăcaţi cu ideea ca maşinile fără şofer să minimalizeze pagubele prin a ucide şoferul. Însă nu erau şi foarte convinşi de această perspectivă utilitaristă.
"Ei îşi doreau ca alţii să se afle în acele vehicule autonome, mai mult decât îşi doreau ei să cumpere un astfel de vehicul şi să ajungă într-o situaţie ca cea descrisă", spune studiul.
Cu alte cuvinte, oamenii sunt confortabili cu ideea ca maşinile să se izbească de un zid şi să omoare şoferul, atâta timp cât nu ei sunt posesorii acelor maşini.
Natura paradoxală a acestui rezultat arată cât de multe lucruri mai sunt de pus la punct până când o maşină fără şofer să ajungă pe străzi. Şi, apoi, mai există o întrebare în astfel de cazuri: cine este vinovat? Computerul?
V-ați cumpăra o astfel de mașină? Cum ați dori să fie programată?
