Călătoria dacioţilor continuă. Uzbekistan: măgăruşi, iurte, bani schimbaţi la negru

Uzbekistanul ne-a întâmpinat la vamă cu o barieră fortificată, ca pentru tancuri, și cu soldați cu kalașnikov și echipați ca de război. Funcționarii erau cam plictisiți, deloc încrâncenați, și vorbeau rusa.

Asta ne-a ajutat foarte mult, căci nu am plătit nimic. Când l-am întrebat pe un vameș mai tânăr dacă sigur nu trebuie să plătim nimic, noi având experiența Turkmenistanului, când am plătit chiar şi o taxă pentru a putea ieși din vamă, ne-a spus că în Uzbekistan străinii, mai ales cei din vest, sunt bineveniți.

L-am întrebat dacă pentru asigurarea obligatorie pentru mașină trebuie să dăm ceva, să nu avem probleme în caz de vreun accident. Ne-a spus că la ei, în Uzbekistan, nu sunt accidente. De ce nu am scăpat a fost controlul amănunțit al tuturor medicamentelor pe care le cărăm după noi pentru orice eventualitate.

A trebuit să desfac fiecare cutie, să se convingă că nu sunt decât niște pastile de dureri de burtă, de cap, tifon, nimic dubios. Citea de pe fiecare cutie compoziția chimică și o confrunta cu o listă.

Continuarea peripeţiilor, pe www.freemioriţa.ro