Săptămâna trecută Comisia Europeană a publicat bilanţul pe 2006 al accidentelor de circulaţie: 38.500 de morţi (cifră care nu include şi victimele din România şi Bulgaria, dat fiind că aceste ţări au fost integrate în Uniune abia anul acesta). Dacă Bruxellesul ar fi anunţat, să zicem, pierderea, în decurs de un an, a 38.500 de soldaţi europeni în Irak sau în Afganistan, toţi ziaristii s-ar fi aruncat pe aceste informaţii şi le-ar fi comentat cu fervoare, toţi oamenii politici ar fi fost trataţi de incompetenţi şi Europa ar fi trecut printr-un seism politic şi social, cu mii de manifestaţii de stradă, cerând revenirea trupelor în patrie.
Morţii accidentelor de circulaţie nu contează însă, pentru ca ei au fost ucişi de cel mai bun prieten mecanic al omului ? maşină şi de cea mai excitantă dintre senzaţii ? viteză.
Cum să tratezi, deci, drept stupid, cultul vitezei întreţinut de atâta timp de un întreg stil de viaţă şi de un bombardament publicitar neîntrerupt? Campanii de publicitate redutabile au reuşit, mai ales cu ajutorul filmului şi al televiziunii, să infecteze creierul uman cu "mitul" aşa-zisei libertăţi supreme pe care maşina i-o dă omului.
Citiţi articolul integral în România liberă
