„Viaţa nu e dreapta. De cele mai multe ori, oricâte masuri ti-ai lua, te loveşte când nu te aştepţi. Te gândeşti ... „chiar pe mine” ?! si realizezi, ca din sutele de mii de oameni, chiar pe tine te-a ales. Cum a ajuns virusul, de ce ?! Cine e vinovat de îmbolnăvire, cine de moarte ?! Întrebări fără răspuns. Cam aşa evoluează simptomele unui bolnav de Covid 19, ţinute zi de zi.
Sâmbătă 28 martie – Tata iese sa duca gunoiul si merge la Lidl sa cumpere apa. Mama făcea deja febra si a început sa ia Biseptol (pune febra pe seama faptului ca a băut o bere rece, repede).
Duminica 29 ori luni, 30 martie începe sa facă si tata febra. Nu mai iese nimeni din casa. Singura persoana care ii vizitează este o vecina (se pare ca sâmbătă, 21 martie, aceasta a făcut ceva pomana la Suceava, unde a fost prezenta si mama ei, sosita de curând din Anglia).
Ziua 0 – Duminica, 29 martie.
Ziua 1 – Luni, 30 martie - probabil prima zi de febra la tata.
Ziua 2 – Marţi, 31 martie : ultima zi in care mama ia Biseptol. Se pare ca a scăpat si de febra. Tata continua sa facă.
Ziua 3 – 1 aprilie :
Ziua 4 – joi, 2 aprilie : Soţia mă suna ca vrea sa meargă la Iaşi, sa le facă cumpărături si sa vadă daca mai au nevoie de ceva. Ii spun sa stea acasă; voi încerca sa rezolv cu un coleg care sta in Iaşi si e dispus sa facă asta. Ionica e primul sunat, dar spune ca nu poate ajunge. Îl sun pe Vali (ghinionul pica pe el) – se prinde si merge sa le facă cumpărături. Le lasă cumpărăturile, ia o cutie de bomboane si se oferă sa le duca gunoiul.
Ziua 5 – vineri, 3 aprilie : tata continua sa facă febra, intra in panica si cheamă ambulanta – merge la Spital la sf. Spiridon. Face un test rapid si devine suspect de Covid. Vineri noapte ori sâmbătă este mutat la boli infecţioase, la Sf. Parascheva.
Ziua 6 – sâmbătă, 4 aprilie : face testul PCR pentru Covid-19. Rezultatul trebuie sa vina seara dar întârzie.
Ziua 7 – duminica, 5 aprilie : dimineaţa mă suna soţia, a aflat rezultatul – confirmat pozitiv cu Covid-19. După amiaza vorbesc la telefon cu el. Spune ca face febra dar, cat vorbesc la telefon, nu tuşeşte deloc. La nivel de firma se hotărăşte ca Vali sa nu mai vina la schimb luni. Soţia anunţă DSP-ul.
Ziua 8 – luni, 6 aprilie : Vorbesc la telefon cu tata – a început sa tuşească. Plec de la sonda acasă. Seara vorbesc iarăşi – tuşeşte si mai tare. Vali este sunat de la DSP si i se confirma ca trebuie sa rămână in autoizolare.
Ziua 9 – marţi, 7 aprilie : Merg la Iaşi. Duc cumpărături mamei si tatei. Vorbesc cu tata la telefon si dimineaţa si seara. Face febra in continuare si tuşeşte mai des.
Ziua 10 – miercuri 8 aprilie : Vorbesc cu tata dimineaţa. Tuşeşte încontinuu. După amiaza sună și spune că a fost conectat la oxigen.
Ziua 11 – joi 9 aprilie : Merg iar la Iaşi. Duc o crema mamei și, de la ea, iau un pachet cu haine pentru tata. Am vorbit si dimineaţă si după amiaza cu el. Vorbeşte greu, face in continuare febra, dar nu îl mai aud tuşind atât de des. I-am dus câteva pahare cu iaurt dar îmi spune ca nu mănâncă mai nimic de 2-3 zile, nu are pofta de mâncare.
Ziua 12 – vineri, 10 aprilie : Vorbesc și dimineaţa, și la amiaza, și seara cu el. Vorbeşte tot mai greu dar pare in regula. Îmi aminteşte ca nu are pofta de mâncare, ca nu mănâncă. Vrea nişte banane, aşa ca ii promit ca vin a doua zi sa i le aduc.
Ziua 13 – sâmbătă, 11 aprilie : Dimineaţa îl suna soţia sa vadă cum mai e – nu răspunde. Suna si a doua si a treia oara – la fel. A patra oara răspunde o asistenta, pe telefonul tatei, si spune ca a fost transferat la terapie intensiva. Nu este intubat dar este ventilat mecanic. Ii spune sa sune intre orele 14-15 pentru informaţii. Vorbeşte cu un medic, probabil, care ii spune ca starea s-a înrăutăţit brusc, a scăzut saturaţia cu oxigen a plămânilor. A intrat in faza critica – cu 3 zile mai târziu decât tiparul clasic. Si asta in condiţiile in care cu o seara înainte părea ok.
Ziua 14 – duminica, 12 aprilie : „stare generala sever influenţată de infecţia cu Covid, stabil hemodinamic, ventilat noninvaziv, pe coif”. Pe parcursul nopţii a fost febril – 38,5 C, dimineaţa afebril. Saturaţie plămâni O2 – 96%. (intre 14 si 15 nu mai răspunde nimeni la telefon, oricât am insistat).
Ziua 15 – luni, 13 aprilie : aflam tot mai greu vesti despre tata. Se pare ca saturaţia cu oxigen a plămânilor a scăzut la cca. 70% si a fost intubat. La telefonul de la spital nu mai răspunde nimeni.
Ziua 16 – marţi, 14 aprilie : „Buna dimineaţa! Încă rezista, dar e in continuare hipotensiv”. „Buna seara! In legătura cu pacientul C.....starea lui e grava in continuare, diureza tot 0, iar in plus tensiunea e in scădere si are hiperkaliemie” (creştere anormala a nivelului de potasiu din sânge. Hiperkaliemia are drept cauza principala insuficienta renala, acuta sau cronica).
Ziua 17 – miercuri, 15 aprilie : nici o veste deocamdată.
Ziua 18 – joi, 16 aprilie : Stare generala deosebit de grava IOT (intubat oro-traheal) si VM (ventilat mecanic) in mod IPPV (cu presiune intermitent pozitivă - ventilatorul efectuează întregul efort respirator). Sedat cu tendinţă la hipotensiune, anuric. TA 80/30.
Ziua 19 – vineri, 17 aprilie : dimineaţa aflam ca este in aceeaşi stare. In rest, toata ziua, nimic. (are 2 saptamani de spitalizare).
Ziua 20 – sâmbătă, 18 aprilie : aceeaşi stare
Ziua 21 – duminica, 19 aprilie : e in aceeaşi stare foarte grava (ca in ziua a 18-a) in schimb avem mai multe vesti: a crescut uşor TA de la 80 / 40 la 90 / 55; a avut diureza 300 ml, saturaţia cu oxigen a plămânilor oscilează intre 94 si 97 %.
Ora 16:00 - suna mama care este anunţată de la spital ca la ora 15:30 s-a produs decesul
Deces 446 - Bărbat, 84 ani din judeţul Iaşi. Internat în Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Iaşi, secţia Boli Infecţioase în data de 03.04.2020, transferat în secţia ATI în data de 11.04.2020. Rezultat pozitiv pe data de 05.04.2020. Nu scriu lucrurile acestea ca sa va sperii. Va scriu sa stiti ca nu e de glumit!, scrie ziaruldeiasi.ro.
