Femeia povestește că tatăl ei a murit și nici ea, nici mama ei, nu au putut să își ia rămas bun de la el pentru că sunt în carantină din cauza coronavirusului.
Nimeni nu e la adăpost de boală, nici măcar tinerii, atrage atenția femeia, care îi roagă pe oameni să nu ignore măsurile de precauție: ”Stați acasă! Stați acasă!”, strigă ea.
„Nu aș fi vrut să fac asta niciodată, dar mi-au cerut mulți oameni să scriu, să vorbesc, să încerc să explic ce înseamnă să fii în carantină și ce înseamnă să pierzi o persoană dragă în puțin timp, să n-o mai vezi niciodată.
(...) Care este experiența mea? Este dramatică, la fel ca cea pe care o trăiesc toți. (...) Se întâmplă ca tatăl tău, la ora 10:00 seara, te sună și îți spune „Sunt bine, sunt acasă. Cum mi-ai spus tu, nu ies din casă de opt zile. Nu am febră, merg să mă culc”. Se întâmplă ca la 2:00 noaptea te sună mama ta și îți spune „Vino repede, că tata se simte rău!”.
Se întâmplă că ambulanța ajunge și stă la telefon pentru a înțelege unde să-l ducă pe tatăl tău. Pe care tu apoi nu-l mai vezi. Pe care tu nu-l mai poți saluta, nu-l mai poți auzi, nu-l mai poți îmbrăca, nu-i mai poți fi aproape.
Eu sunt un operator sanitar, am lucrat mulți ani și am făcut o teză despre însoțirea muribunzilor. Nu am putut nici măcar să-l însoțesc pe tatăl meu. A fost luat de lângă mine și mi-a fost înapoiat sigilat. Nu am putut nici măcar să-l vedem, pentru că eu și mama suntem în carantină.
Oameni buni, stați acasă!”, spune femeia.
