„Când virusul a început să se răspândească, mi-a fost și mie teamă, ca toată lumea. Într-o seară, am încercat să uit titlurile din ziare și ceea ce se scria pe rețele sociale. M-am gândit la ceremonia depunerii jurământului. Se spune că este de datoria medicului să se pună la dispoziția autorităților. Exact asta am făcut.
Sunt atât de multe lucruri șocante pe care le văd! Ceea ce mă afectează cel mai mult, în fiecare zi, este imaginea colegilor mei, care sunt în primele linii de două săptămâni. Au ochii adânciți în orbite și trupurile epuizate. Așa ceva nu se întâmplă nici în scenele de război. Aici luptăm pentru vecini, pentru colegii de liceu, poate chiar și pentru rude”, a declarat Zadeh, informează laprovinciacr.it.
